Poezie

vremuri azurii

1 min lectură·11 ianuarie 2019

Mediu

trăiam ancorați în tinerețile timpului nostru,

viața părea ușoară,

poate așa și era,

anii erau mai blânzi,

lumea era fericită cu mai puțin

și oamenii chiar se iubeau,

duceam o viață boemă.

cartierul era liniștit,

oamenii prietenoși,

așteptam marile vacanțe, marile iubiri,

iar școala ni se părea o joacă,

duceam o viață boemă.

mai târziu am crescut flăcăiandri,

fetele ne priveau parcă altfel

pe sub genele lungi,

ne amețeau cu frumusețea lor.

ne întâlneam la ceaiuri fierbinți,

făceam propriile noastre filosofii

despre concret,

despre lume și viață,

dar cui să-i povestești despre ziua de ieri?

duceam o viață boemă.

serile calde le lungeam până spre dimineață,

acordam chitarele în noaptea catifelată,

fetele ne priveau cu ochii de căprioară

și învățam primele acorduri ale dragostei.

pe atunci lumea avea alt parfum,

bătrânețea era o noțiune abstractă,

era nevoie doar de o chitară și un asfințit

ca să străbați cu prietenii

infinitul.

timpurile acelea s-au stins,

au apus și prietenii mei,

cine ar mai putea să înțeleagă?

cui să-i mai povestești despre acele

vremuri azurii?

duceam o viață

boemă.

001.345

Ursu Marian Florentin. “vremuri azurii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ursu-marian-florentin/poezie/14135098/vremuri-azurii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.