Poezie

Străbunilor noștri

1 min lectură·19 octombrie 2018

Mediu

ard zările pe mormintele

străbunilor noștri,

medalii strălucesc pe piepturile de oase

secole de oțel şi sânge îi apasă

acolo sub pământuri

şi nu vom reuși vreodată

a pătrunde

în negura gândurilor de viteji

poate ar fi vrut să strige

cât toată zarea asta de sânge tricolor,

-Am apărat în opinci neamul,

icoane la gât şi busuioc sfințit

de la mamele noastre

am purtat în luptă

şi am fost tineri și am iubit țara asta

mai mult decât viața noastră

mai mult decât tinerețea noastră

şi ne-am bătut

cu dinții înfipți în patul puștii

şi în prispa casei părinteşti

şi am fost îngropați de tunuri şi dezgropați

de baionete,

şi v-am iubit până în prăpastie

şi am murit în văzduh,

şi am înviat din cenușă şi iar am murit

sfârtecaţi

şi am trimis acasă aceste spice de grâu

să le puneți la troițele din capătul satului

şi la crucile taților noștri

pe la fântâni să le puneți

să treacă mirese și miri,

să se gândească o clipă

că jertfa noastră a fost tinerețea

şi inima clocotind

că am fi vrut poate să fim cândva

bunicii voștri

petrecându-vă la altare

001.270

Ursu Marian Florentin. “Străbunilor noștri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ursu-marian-florentin/poezie/14132570/strabunilor-nostri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.