Poezie

Cărări în vreme

1 min lectură·14 septembrie 2018

Mediu

Tot mai des mângâi scoarța copacilor,

Obrazul vremii,

Îmi sunt dragi pietrele reci de pe drum,

Cerul care a căzut uneori peste mine,

Pământul care s-a deschis și m-a înghițit,

De-atâtea ori,

Stâncile acestea care mi-au stat în cale,

Care mă împiedică mereu

Să escaladez o existență abruptă,

Cărarea înfrigurată

sinuasă şi ruptă

Mângâi fina mătase a ierbii,

Florile de câmp,

Macii de pe rochia ta purtată

Acest drag anotimp

Iubesc tăcerea țărânii,

Țărâna care mă împresoară,

Care tace când eu îi vorbesc

Din ce în ce mai des,

Care tace când o îmbrățișez,

Și îmi curge din pumni

Ca dintr-o clepsidră

Ca dintr-o vioară

001.174

Ursu Marian Florentin. “Cărări în vreme.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ursu-marian-florentin/poezie/14131539/carari-in-vreme

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.