Uln Aron Alex
Verificat@uln-aron-alex
Pe textul:
„Dana mea de zâmbet de cafea" de George Asztalos
m-au abandonat beau o bere cu poetul!
Pe textul:
„Dana mea de zâmbet de cafea" de George Asztalos
\"apauda\"...
Pe textul:
„despre moarte și un somn fără vis" de Dana Banu
eu doar gust traiesc si ma simt bine printre poeti... repet
\" atunci nimeni nu ar mai apauda frenetic\"...
si ca sa-ti dau fiori reci \"drag Ulnu\"... poti sa arunci cu bolovani eu sunt departe!!!
Pe textul:
„despre moarte și un somn fără vis" de Dana Banu
incep sa tac pentru ca poezia iata ca poezia mangaie...
iata ca pozeia da viata... aprindem lumanari in jurul ei
si in mijlocul inimilor... pentru ca nu numai cuvantul
informatia ne-a nascut ... Florin... eu nu privesc stelele...eu privesc poemul
care inca ma clatina... sunt sincer... si mu astept decat
o alta poezie... nimic altceva... asez aceste cuvinte ca cititorul sa stie... cu iubire ulnul
Pe textul:
„jocul" de florin caragiu
sunt atat de pacatos incat imi este ....
\"atunci nimeni nu ar mai \'apauda\' frenetic... se intampla iubirea este cu tine... fara tagada! ulnul
Pe textul:
„despre moarte și un somn fără vis" de Dana Banu
\"Deschideți ferestrele
Toate ferestrele
Să bată vântul
Să-mi iasă numele din pereții aceștia\"
Iar apoi ma devora lumina... tristetile gandului... iubirile pamantului in care si din care ne nastem...
\"Povestește-mi despre patria ta
Eu îți voi spune despre a mea
Cea fără mormânt
Fiii tăi se vor întoarce în zori\"
Iata ratacitorul ce ma pandeste!
Pe textul:
„Prima zăpadă" de Mihai Robea
bizarul... \"Eu\" se cauta doar pe sine... cand existam ca ei, ele, noi... lumea ca un intreg posibil... da trebuie sa existe si un loc pentru tu!
\"Strada-i a mea când se-nfundă la dreapta,
Prinde-mă-n taină și apoi mă du,
Melc diurn târându-se noaptea,
E frig când în mine nu-i loc pentru tu.\"
Iata o realitate care ne umileste... inclin sa cred ca oamenii pricep mesajul... o noapte impaciuitoare prietene!
Ulnul
Pe textul:
„Asintactica - experiment" de Romulus Câmpan Maramureșanu
\"bucurestiul chiar și asa fără canguri
si vapoare japoneze nu mă lovește
iar lacrimile devin dulci ca un serbet
prea mult îmi va crăpa buzele\"
Dar cu subtilitatea unui gustator inrait de poezie \"opiu suta la suta\" intrevad grija fata de trup... infatisarea..
Poemul este condus vazut printr-o camera...
doar o singura strofa... nu mi-a infierbatat sufletul:
\"psihicul s-a îngenunchiat \"... o sa revin Ulnul
Pe textul:
„Jurnal pe bilete de autobuz 1" de Anni- Lorei Mainka
verdictul
\"Un bob de spumă, argintiu și searbăd,
am fost, nici Shakespeare și nici Kant.\"
Ei ne zbatem precum un somon... raul se subtie.. ramane doar viata prin moarte in urma ... inlacrimata ca niste icre peste care
curg laptii... iata semnul germinarii... speranta...
Pe textul:
„Exil (I)" de George Pașa
iti urmam sfatul:
\"Dezgroapă-ți mormântul,
caută-ți rămășițele-n nisip,
pleacă-te,
pleacă-te...razelor de sub tălpi. \"
Pe textul:
„Pleacă-te razelor de sub tălpi" de Djamal Mahmoud
de munte cu un clinchet jucaus... este asa cum ai trece prin harta sinoptica a sufletului legand toate nodurile intr-o poveste care aduna lucruri marunte si croseteaza
o unda fierbinte... iata o concluzie finala... a personajului care da viata poeziei...
\"aveam bucurii mărunte
și neplanificate
de care nici măcar nu
eram conștient\"
da un adevar sincer... drag Uln
Pe textul:
„bucurii mărunte" de Liviu Nanu
iata de pilda o scapare in danteleria unei rotite:
\"pentru că mi-am făcut toate analizele
stau bine\"
Daca nu ti-ai fi facut analizele poate ai fi stat rau...
iata cum un \"pentru ca \" deformeaza intreg versul!
si
\"o să îmi fac vânt cu ea
de la etajul o mie al nehotărârii\"
Da in creier este intuneric... asa sa fie?
\"după lumina înfricoșată din jur
îmi dau seama
că iar m-au trimis cu adresă greșită
că îți sunt în creier
că alerg
și n-am somn.\"
drag Ulnul
Pe textul:
„lasă la fereastră o aripă" de Adriana Giurcă
in poezia schematizata japoneza...
1.
pe potecă a răsărit
pântecele unei sticle îngropate
de când!
în ea - un mesaj adus din străfunduri\"
2.
un arbor
ascunde sub verdele mic
o părere de umbră!
3.
întuneric dulce
de pepene
peste care alunecă zilnic navetiștii
între sat și gară
pe scurtătură
în șir\"
Pe textul:
„Mesaj dintr-o somnoroasă istorie" de Ioana Geacăr
Printre gandurile si cele mai comune este moartea insa poezia epuizeaza teoretic moartea imbracand-o intr-o vesnic si inepuizabila sete de viata ... exista visul speranta cuvantul ca factor absolut
prin care indepartam capetele (nastere-moarte)
acestea sunt doar niste margini deschise, iata de ce moartea
nu este ca si poezia dimpotriva moartea se unicizeaza devenind personala pe cand poezia tinde spre inefabilul lumilor nascatoare...
iata cum poetii dobandesc eterniatate chiar daca si aceea marginita
iata cum poezia este inepuizabila precum viata... moartea este doar o transformare de stari...
Fiecare om alege una dintre sintagmele:
„Ca si moartea, poezia e inepuizabila” ori „Ca si viata, poezia e inepuizabila”... eu inclin spre a nu da un verdict!
Pe textul:
„Cântecul celor 100 de poezii despre Moarte" de Dana Banu
cada inseamna ca este grea... acest text este cu adevarat
venit ori neavenit mai degraba... scuturat repede... cuvintele grele din inertie au intrat in pamant... ramane
doar jocul... iar ironia este decapitata de cuvintele grele
care nu au viata... artificialitatea si goliciunea poemului
sunt debordante... dar nu spun ca Liviu nu ramane un poet!
Pe textul:
„să aruncăm toate femeile în sus" de Liviu Nanu
chiar si prin ritm nu se indeparteaza de jocul secund al cuvintelor petrecute prin rochii de lacrimi... pezia desigur ca este peste puterile noastre asa cum afirma cu darnicie poetul ....
\"rochii de apă au țâșnit printre
gene dar ea nu-i de aur
e simplă de piatră cu gândul
aiurea – ceas fără pată\"
Ultim strofa are un iz exotic insa comun... si totusi un poem!
Pe textul:
„scandal" de felix nicolau
ne navaleste... sa-mi ierte poetul aceasta digresiune ....
Iata un vers profund...
\"Ne atinge fețele vopsite în culori de război cu surâsul intangibil
al ființei celei mai lipsite de apărare, care cu încredere
dezarmantă ne face să uităm fie și pentru o clipă
de timpul ce ne intră în carne mai adânc, cu fiecare zbatere.
da cu fiecare zbatere ne cufundam in pustietatea neintelesurilor insa exista clipe de fericire
exista speranta... nu-i asa ca speranta este vitala cititorilor... altfel cum ne-am duce zilele si inspre cine
cand inca nu am gasit un miez...
Pe textul:
„Visul" de florin caragiu
este barbat... dar nici femeie... dar sa uitam gluma... seriozitatea pe agonia este ca o sfanta iesite pe bulevard
in fusta scurta!
Pe textul:
„madona" de Andrei Ruse
