Poezie
Dana mea de zâmbet de cafea
Dincolo de tot nimicul în care colcăim / suntem de un ridicol foarte sublim/
1 min lectură·
Mediu
femeia asta prelungă
e disperarea mea favorită
e dana mea de zâmbet de cafea
îi zic:
eu ard zgribulit într-o gheață de jar
alintat de blestem desființat de firesc
departe străin speriat și amar
mă urăsc de ciudă findcă te iubesc...
ea-mi spune iubește-mă că te plesnesc
sau invers nu mă iubi
și așa mai departe
cu timpul ne cuprinde o apă oarbă așa
nu știu să plâng pentru ea
ca să-i dovedesc
nu sunt televizor n-am investit
niciodată decât la bursa falimentului
în amor
în rest
mi se pare cretin și delir
să fi cel mai bogat din cimitir
dana mea e prelung ocupată și rea
sugerez asistenței de la masă vedeți
cât poate fi de frumoasă?
ea roșește spune că ne prostim
și i se pare ridicol: o-la-la
de fapt
e sublim...
021.976
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Asztalos
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
George Asztalos. “Dana mea de zâmbet de cafea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-asztalos/poezie/224903/dana-mea-de-zambet-de-cafeaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
UA
Iata ca am inghitit o litera... amara
0
m-au abandonat beau o bere cu poetul!