Tudor Negoescu

pe zi ce trece, constat cu tristețe că durerea ioanei n. este una reală, nu mimată...
uneori, nu e nevoie să vedem, doar simțim (chiar pe propria noastră piele)...

Discursul poemului tău este unul al trăirilor sincere, religioase.
E benefic și înălțător sentimentul de comuniune cu Divinitatea, dar acest fapt nu ne scutește de corvoada de a scrie sau de a încerca să scriem corect gramatical (vezi ``tu ști că nimic nu e întâmplător``).
Altfel, avem doar de pierdut ca autori respectabili.

Îmi cer scuze, dar nu văd mari diferențe de ATITUDINE între ``cotidianele`` noastre mioritice...

Dumnezeu să-l odihnească în Pacea Sa!
Îmi amintesc bine că m-am inghesuit într-o librărie, adolescent fiind, să apuc un exemplar din volumul ``Cenușă și orhidee la New York``.

Despre recentele evenimente editoriale, nu știu dedesubturile recentei colaborări cu Jurnalul Național, și n-aș vrea să comentez...

M-a amuzat sintagma (ironică, zic eu) a lui Paul Ionescu cu ``noi, scriitorii``

dane, ai intuit bine. textul e scris de pe patul de suferință și urmărește să capteze atenția acelor ființe grațioase, capricioase, ingrate, cu care noi, visătorii de profesie, ne intersectăm uneori în decursul vieții, fără să punctăm pe tabela de marcaj...

se pare că personajul tău dispune de imense rezerve strategice (eu le zic rezerve de suflet)...
chiar dacă vine sfîrșitul lumii, cei din clădirea episcopiei n-ar trebui să apeleze la adăpostul antiatomic. ce exemplu ar mai da ei mulțimii de enoriași speriați?!

îmi plac aceste două versuri pentru directețea, pentru senzualitatea pe care o degajă:
îmi plac covrigii calzi
i-aș mânca hulpav

de multe ori prietenii ne sînt providențiali colaci de salvare. dar, tot de multe ori, după ce ne-au salvat din vîltoare, îi abandonăm prea ușor...

un călător atent la detalii, plecat pe drumuri de munte. o compunere vioaie, destul de reușită...cred că pip o să se bucure.

Sînt un pic deprimat la ora asta, Mahmoud, și nu sînt înstare de reacții mai profunde...
Scuză-mi neputința!
Textul e unul de substanță, mai ales în partea lui finală.
Oricum, felicitări!

Mahmoud, să fie doar schimbarea climatică cheia succesului în dragoste, a modificării disponibilităților tale erotice?
Sau mai sînt și alte ingrediente la mijloc?
Oricum, cred că ai rezolvat cu succes ``cazul`` cu pricina, dacă, în final, pacienta a gemut de plăcere...

mihai t, nu avem cum să ne înțelegem, chiar dacă ți-ai retras textul în subsolul căruia mi-ai adresat acea drăgălășenie, pe care tu o numești acum ``ironie ieftină``.
nu trebuie să confundăm ironiile cu lipsa de respect, indiferent de talentul literar pe care îl avem sau credem că îl avem fiecare dintre noi.
cînd i te adresezi ioanei cheregi într-un comentariu cu expresia ``nu mai fii speriată de bombe``, consideri că apelezi la o ironie (fie ea și una ieftină) sau la o figură de stil? aici e problema.
înainte de a fi autori de texte, eu cred că ar trebui să încercăm să ne respectăm ca oameni, să dăm dovadă de un minim de decență în comentariile pe care le facem...
despre asta vorbeam eu în comentariul de mai sus, nu despre rasism sau bolșevism...

poate că ai dreptate, dar mi-ar fi foarte greu să mimez...
oricum, mulțumesc pentru atenția ta specială!

citind intervenția la comentariul meu a mai tînărului coleg de site, constat că tinerețea, năvalnică prin definiție, îi joacă feste: m-ar putea considera rasist, dacă aș afirma că țiganii nu au ce căuta pe acest site. din contră, eu apreciez textele și comentariile unui țigan talentat și dotat cu mult bun-simț, care postează pe acest site.
eu acuzam acele comentarii ce țin de un limbaj venit de la periferia societății, nicidecum nu propuneam să fie stopat accesul pe site al unor autori care locuiesc în cartierele mărginașe ale bucureștiului, sau în comuna ciorogîrla. recunosc și eu că periferia are frumusețea ei, dar să nu exagerăm totuși. un drum făcut pe jos, seara, prin ferentari, poate deveni o aventură periculoasă...

să fiu acuzat de bolșevism pentru că susțin înființarea unor criterii de selecție privind dobîndirea calității de membru al acestui site mi se pare chiar o naivitate!
mi se pare normal ca autorul care vrea să devină membru al site-ului să posteze mai întîi niște texte și editorii să-și dea cu părerea despre valoarea lor. așa se întîmplă întoate locurile în care se vrea performanță.
cît despre ironia ieftină, nu e nici o problemă. fiind crescut la mahala, eu accept orice formă de ironie. numai să nu degenerze în lipsă de respect...

1. Citind zilnic sute de texte postate de diverși autori, constat că a început să mă deranjeze caracterul popular/ populist, de masă al acestui site. Sintagma cu ``românul
s-a născut poet`` mi se pare deja depășită, chiar o aberație. ``Boierismul``, ca viziune și manifest, nu cred că e un fenomen de masă și n-are de-a face cu lipsa de maniere a unor personaje grobiene care au început să posteze pe acest site. Comentarii ce țin de un limbaj venit de la periferia societății, de genul: ``ești varză``, ``lasă-te``, ``habar n-ai``, ``ești un optzecist (!?)``, ``da, eu sînt baștanul, așa că piei din ochii mei``, ar trebui amendate de către editori, pentru că nu fac bine nici fenomenului literar în sine, nici climatului de pe acest site.
2. Cred că trebuie înființate (și respectate) anumite criterii de selecție, privind calitatea de membru al acestui site.
3. Editorii ar trebui numiți nu numai pe criteriul valorii, dar și pe criteriul rezistenței la stress, al disponibilității la efort (un efort plătit sau doar așa, voluntar!?) și, de ce nu, al timpului pe care îl pot acorda site-ului. Degeaba este un editor înzestrat din punct de vedere literar, dacă el poate fi activ pe site decît o oră-două, dintr-o întreagă zi...
4. Acordarea mult-blamatelor stele are menirea de a scoate în evidență un text considerat interesant de către cel care a acordat respectiva stea. Asta nu înseamnă că, automat, textul cu pricina e și unul valoros. E o alegere subiectivă, făcută de cel care a dat steaua. Cred că se consumă prea multe energii în a combate/ comenta fenomenul acordării stelelor...
5. Mai multă transparență în cazul recomandării unui text sau în cazul trimiterii lui la atelier. Eu, ca autor, aș fi interesat să știu cine îmi recomandă textul sau cine mi-l trimite la atelier. Și, mai mult decît atît, aș vrea să citesc doar o propoziție de-a respectivului editor, care să justifice alegerea făcută.
Ar mai fi vreo 50-60 de puncte de semnalat, dar cred că deja încep să devin obositor, dacă nu chiar deranjant...

Emoționant! O certă vocație de prozator...prin modul în care ``asamblează`` cele două întîmplări.
Deja m-am prins în joc și am început să-mi fac fel și fel de calcule, un fel de retrospectivă subiectivă a vieții mele neinteresante de pînă acum.
Rezultatul? Puțin, rușinos de puțin...

``Fii cuminte și bucură-te de ce simți!`` Ce grijă, aproape maternă, ai tu de pierzătorii de profesie, dragă Ioana G...

``ții s-a cuibărit``? vezi că vine de la ție, ți, îți...
fii mai atent, dane! hai, că nu e greu. e păcat de text...mai ales că ultimele două versuri îmi sună chiar bine!

ești orb, ești mut, ești surd:
ai toate condițiile pentru
a fi un înțelept
fericit...

orb am fost...
mesjul tău îmi merge la inimă. deja am început să visez marea...și e colea, la o aruncătură de băț...
spasiba!

să ai pitata ta, slana ta, horinca ta...
să nu meri să te împreuni cu domnii
de la oraș