Tudor Ioan Bogdan

Subscriu la frumusețea bărcuțelor colorate care duc cu ele poezii scrise cu pix verde. Și să ști că mie chiar îmi plăcea bem-bemul și îl găseam în Cluj. Cu simpatie, Tudor

Atât de drăguțe, copilăroase și sprințare versurile că m-am bcucrat de le parcă le-aș fi primit la teatrul de păpuși. Mulțumesc, Tudor

Gând bun și reconfortant. Cu simpatie pentru o rază de soare. Tudor

În principiu ai mare dreptate, deși nu aș idealiza românul. Nu sunt toți românii motiv de mândrie națională și eu zic că n-a fost niciodată altfel. Dar, buni și răi, așa cum suntem, avem o identitate culturală care suferă de mari și profunde mutații. Mutații care n-au început de acum, de după revoluție ci încă de pe vremea comunismului. Sub unele aspecte chiar dinainte. Acum însă ritmul și profunzimea acestor mutații s-a mărit considerabil. Nu mai suntem francofoni ci anglofoni. Ne asumăm rapid o cultură de tip coca-cola, care pe lângă mediocritate mai este și profund străină culturii românești. Sunt conștient că nu este vorba de opțiune ci de un stil de viață care se impune indiferent dacă ne convine sau nu și care generează organic o astfel de cultură. Nu numai societatea românească va ieși profund zdruncinată din aceste vremuri ci întreaga lume. Pentru dezintegrarea familiei și a valorilor ce țin de ea este de vină, cred eu, în primul rând faptul că femeia abdică de la menirea sa sfântă de a naște, pentru aceea de a face carieră sau a-și utiliza timpul cât mai plăcut. Ceea ce, în mod paradoxal, o îndreaptă tot mai mult spre psiholog și psihiatru. Bărbații sunt și ei tot mai efeminați, labili și nedispuși să-și asume responsabilități. Este pe de altă parte adevărat că sunt vremuri în care nu mai poți să-ți crești copiii cu câteva rânduri de cămeșoaie și o pereche de păpuci și nici nu mai sunt exploatabili din punct de vedere economic. Cultura (și desigur poezia cu sensibilitatea care o caracterizează) nu face excepție; suferă și ea de aceeași dezintegrare și redă cu finețe traumele și psihozele care ne încearcă. Globalizarea nu e o glumă, nu este nici măcar ceva ce ni se impune cu forța ci este felul în care merege lumea înainte adaptându-se din mers. Puține principii rămân nedărâmate în acest marș forțat. Cel mai viabil, cred eu că este, crezul creștin, de aceea avem datoria de a-l trăi și mărturisi ca salvator. Cu simpatie, Tudor

Unele părți, deosebit de frumoase la o poezie în care ai pus multă trudă. cu simpatie, Tudor

Dragă Cati,
bănuiesc că ești de formație jurist așa că nu ești străină de faptul că omenește nu poți da răspuns clar la întrebări esențiale legate de adevăr, dreptate, bine, rău, de ce, cum, etc. Ai dreptate, înțelegerea este mai mult decât a afla, a ști. Cred că înțelegerea are ca solid fundament intuiția, iar cupola este aurită cu Har de Sus. Între ele edificiul este un amestec de trudă, zbatere, lacrimi, bucurii, speranțe. Liantul dintre ele nu este însă rațiunea ci credința. Și cam asta este tot. Poate însă că așa este bine. Poate că asta este în ordinea adâncă și firească a Înțelepciunii. Două răspunsuri la nevoia de înțelegere le avem venite nemijlocit de sus. Unul ca răspuns la întrebarea lui Nocodim; cum poate un om să se nască din nou ?;\"Dacă nu înțelegeți acestea, cum veți putea înțelege dacă vi le voi spune pe cele de sus?\" (cu scuze, citatul este aproximativ). Iar al doilea; \"Eu sunt Calea, Adevărul și Viața,\" Trebuie ceva mai mult? Cu simpatie, Tudor

Oare de ce-mi par versurile pe care le-ai scris mai plăcute și mai adevărate decât majoritatea pe care le întâlnesc pe aici ? Mă bucur că le-ai scris și mă bucur că le-am întâlnit. Cu simpatie, Tudor

O prezentare reușită a unei cărți pe care m-ai făcut să doresc a o citi. Mulțumesc, Tudor

Rândurile tale, simple, gândite, simțite. Cu simpatie, Tudor

Rânduri care pe mine m-au impresionat, rânduri frumoase. Nu mi-am pus niciodată problema chiar așa. Nuanțările duse până la o astfel de limită sunt apanajul feminității. Totuși, cred cu tărie că unele lucruri nu depind de percepția noastră ci ne sunt date apriori. Între acestea și binele-răul sau mai precis legea morală din noi, cum spunea Kant. Opoziția între minte și suflet iar mi se pare mie prea dură. În rest cred că ai dreptate și îmi face plăcere s-o spun cu toată simpatia, Tudor

Atât de limpede și senină, atât de sublimată și elegantă în rimă cum eu n-am mai găsit în aceste locuri. Închegată. Deosebită! Cu totală simpatie și mulțumiri,
Tudor

Chiar dacă nu mă străduiesc să verific și să găsesc o explicație științifică, nu am nici o îndoială că apa este unul din principiile sfinte ale vieții. De altfel Christos a spus cine nu se va naște din apă și din duh nu va intra în Împărăția Cerurilor. Apa este pusă deci în rând cu duhul ... Mulțumesc pentru acest articol. Cu deosebită simpatie, Tudor

În logica frumoasă a celor scrise ar fi că tot adunând jumătățile noastre fiecare suntem de fapt doi, trei sau unii chiar mai mulți. Cu simpatie, Tudor

Dragă Valeriu,
Unele sate vor dispare datorită îmbătrânirii populației. Alte sate nu o să dispară dar nu vor mai fi românești. Vor rămâne însă suficiente ca să poarte în ele veșnicia. Se prea poate că nu vor mai semăna cu cele din amintirile noastre, dar asta este una din legile devenirii a tot ce este viu și sub timp. Nostalgia după satul românesc poate are în ea o mare parte din noastalgia după copilăria pierdută. Pentru tine voi posta in sectiunea atelier câteva rânduri care vor suna cam așa:Nu poate sufletul să mai învie/Ceva mai alb decât zăpada din copilărie... Cu simpatie și cu admirație pentru versurile tale, Tudor

O poezie interesantă ca idee, scrisă cu umor, poate mai multă cursivitate la curgerea versurilor ar fi făcut-o și mai bună. Cu smpatie, Tudor

Sfatul tău hâtru, moldovenesc pe mine m-a convins. Cu simpatie, Tudor

Credeam că a scrie simplu este un păcat, nici nu mai eram sigur că simplu nu înseamnă neapărat prost. Acuma am mai prins curaj. Mi-a plăcut ieșirea ta în Bulgaria, la vară mă duc și eu! Mi s-a părut savuroasă remarca \"Alice e intactă\", pe care o bănuiesc de adevărat final al povestirii. Cu simpatie, Tudor

Dragă Cristian,
Pe mine m-a impresionat povestirea. Ceea ce este până la urmă faptul important pentru ceea ce ai vrut tu să spui. Cred însă că celor mici mai degrabă le va place povestioara.

Dragă Răzvane,
Era să apăs pe buton și să închid site-ul fără să-mi dau seama ce pierd. Ești un om înțelept fără a fi grandilocvent. Mare lucru bunul-simț. Mi-a plăcut mai cu seamă zicerea despre Onoare, a cincea. La a patra stau și mă mai gândesc, pentru că eu succes în poezie sigur nu am de vreme ce nu trec de faza de atelier, dar compasiune pentru insuccesul altora tot am. Cu stimă, Tudor

Mai rar apuci să citești așa vorbe dulci și alese și așa poveste cu duh. Cu simpatie, Tudor