Tudor Ioan Bogdan

Mi se pare că ai scris o poezie frumoasă, care redă cu fidelitate parabola. Mai puțin faptul că tatăl îi dă tot ce are fiului risipitor. Din câte îmi amintesc tatăl îl îmbunează pe fratele său cu cuvintele: \"Toate ale mele ale tale sunt, dar se cade să ne bucurăm că acest fiu al meu pierdut a fost și s-a aflat, mort a fost și a înviat!\" Că versurile mai pot fi șlefuite se prea poate, uneori însă eu cred că prea multa șlefuire scade din spontaneitate și din intensitatea mesajului. Cu simpatie, Tudor

Ziariștii și țiganii totuși au ceva comun;
Dacă i-ai băgat în casă, nu mai scapi de ei nicicum.

Uimitoare versuri, împinse spre limită, așa cum creștinismul este religia ce împinge limitele la extrem, spre infinit. Am citit undeva despre un sfânt ce se ruga aprins pentru sufletul lui Iuda. Poezia este și în sensul cuvintelor:\"cel ce-și va pierde viața pentru mine (pentru a mărturisi dragostea față de semeni)o va câștiga\". Am citit undeva despre un sfânt care se ruga lui Dumnezeu să-l facă bogat pe un altul, deosebit de milostiv cu săracii. Și Dumnezeu îl întreabă: \"Pui tu chezășie sufletul tău, că se va mântui acesta dacă în fac bogat?\" Și a greșit punându-și sufletul garanție. Pe de altă parte părintele Nicolae Steinhardt spunea că orice faptă bună făcută cu conștiința facerii binelui poartă în sine o doză de egoism, este imperfectă. Dar, s-o facem, chiar și așa. Floriane, tu vrei să oferi prea mult. Unul din scopurile pentru care ne-am născut este să ne câștigăm mântuirea. Nu singuri ci împreună cu ceilalți. Dar nici ceilalți fără noi. Că atunci mai bine nu ne nășteam. Căci dragostea înseamnă a dărui totul, dar înseamnă și comuniune. Ori comuniunea nu se poate împlini decât împreună, cu toții, începând cu fiecare dintre noi. Iisus care este măsura deplină a dragostei n-a spus: Mă răstignesc și mor pentru a ridica păcatul oamenilor chiar de va fi să nu mai înviez. Ci a zis: Mă răstignesc, mor, dar voi învia a treia zi și vă voi învia și pe voi. Și ceea ce trebuie să faceți este să trăiți astfel încât să veniți în locurile pe care vi le-am pregătit. Sau poate adâncul cel mai mare a smereniei și al milosteniei este să-ți dăruiești mântuirea altora? Într-o lume care face din confuzie o religie cred că este bine a stabili totuși niște limite. Ca să nu ajungem iadul pe drumul pavat de intenții bune. Și nu în ultimul rând porunca este: \"Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău ... și pe aproapele tău ...\" Deci întâi pe Dumnezeu și apoi pe aproapele. Inversând ajungem cam la Drepturile omului. Am scris acest comentariu, poate îl vei socoti nepotrivit, pentru că știu că nu scri de amorul artei ci iei în serios ceea ce scri. În speranța că mă vei ierta, cu aceeași simpatie, Tudor

Versuri scrise cu patos, curgatoare, cu finalul aparte. Cu sincera apreciere, Tudor

\"Se încovoaie într-o dreaptă cruce dreapta mână.\", \"Vom fi pământ și suflete și iarbă/Și păpădii la Domnul Sfânt în barbă.\" Să-ți fie inima bună și caldă! Am urmat sfatul tău. Să-ți fie gândul, inima, sufletul luminate. Cu adâncă reverență, Și cu drag, Tudor

Versuri simțite, pentru mine frumoasă mai cu seamă în ultimele trei strofe. Însă măiastra lui Brâncuși nu poate fi închisă. Nici măcar în colivia neamului. Că de aceea e măiastră. Cât despre a o omorâ. Nu se poate. Povețtile spun că uneori nu mai cântă, de supărată. Și supărarea asta cred că te-a încercat și pe tine Romulus (ce nume frumos!). Cu masa tăcerii ai însă dreptate. Cred că Brâncuși a avut în gând să sculpteze și o masă a ascultării. Dar când a văzut ce se întâmplă la masa tăcerii a renunțat. Cu simpatie, Tudor

Dragă Floriane,
Versurile tale sunt bucurie, povață, speranță! Cu mare simpatie, Tudor

La șapte ape Sadoveanu a mai lăsat o povestire și un urmaș în stilul său dulce, moldovenesc. Cu simpatie, Tudor

Îmi pare rău că înțelesurile adânci ale credinței așa cum era vie în satul de odinioară mai răzbat atât de greu până la noi. Poezia ta seamănă ca mesaj și frumusețe cu una din poeziile lui Nichifor Crainic în care Iisus se descoperă țăranului în toate lucrurile de care depinde esențial existența sa, sfințind lumea în care țăranul trăiește. Spune N Crainic: \"Ești pâinea de pururi a neamului meu...Iisuse Christoase, tu jertfă pe cruce!\" Iertat să-mi fie citatul foarte aproximativ. La tine însă mesajul este apăsat pe datoria de a face milă cu cei sărmani cu care se identifică Christos. Cu simpatie, Tudor

Adevărată, impresionantă, bine făcută această poezie! Cu simpatie, Tudor

O reverență pentru o pagină în care stă cuprinsă aproape toată durerea lumii. Scrisă cu suflet, fără fundițe și fără fals patetism. Cu simpatie, Tudor

Gara de Vest, loc înspre care se înclină vărsându-se orașul mirosind de flori. Un singur parfum îi lipsea, iasomia. Mie asta mi-a plăcut! Cu mulțumiri, unul care semănă uneori cu tine. Tudor

Versuri care m-au impresionat prin simplitate, mesaj, delicatețe, trăire. Cu simpatie, Tudor

Impresionantă prin sinceritate.

Cu adâncă plecăciune mulțumesc pentru companie în această plăcută plimbare. Cu multă simpatie, Tudor

Mi-a făcut plăcere întânirea cu gândurile și versurile tale. Cu simpatie, Tudor

O recenzie frumoasă, precisă ca o radiografie și interpretată de un medic excepțional. Totuși, m-am lămurit că nu îmi doresc să citesc cartea. Cred că mijloacele noi de expresie se vor găsi în altă parte decât în USA sau în Europa Occidentală. Care mi se pare a avea aceleași simptome pe care le descria Părintele Stainhardt în Jurnalul fericirii, pentru societatea occidentală de dinaintea ultimului război mondial. Blazare, lipsa de orizont, punerea sub semnul întrebării și a efemerului a tot ceea ce ține de existență și de gândire. O obsesie a experimentării neîntrerupte prin care se obțin rezultate remarcabile rapid condamnate la derizoriu. O cultură utilitară și comodă logic care seamănă din această perspectivă cu tehnologia. Sau care exprimă în mod exacerbat inadaptabilitatea. Activitate începută de fapt odată cu iluminismul. Poate acesta este adevăratul motiv pentru care multe părți ale lumii care acum încearcă să iasă din Evul Mediu au o reacție de respingere față de principiile de azi ale societății moderne. Și exagerările în ura față de Occident. Toate acestea sunt desigur impresii personale, posibil lipsite de fundament și care nu-și propun să minimalizeze plăcerea unei lecturi proaspete. Cu stimă, Tudor

Impresii pe care unii le mai purtăm în noi ca pe senzații trăite pe o altă planetă. Cred însă totuși că în poeziile celor doi (și în poezie de fapt) trebuie să-i vedem pe oamenii care le-au scris, sau măcar o parte din ei. Partea bună, pentru care ne plac și cea mai puțin bună, pentru care ei vor ști ce vor răspunde. Muțumiri. Tudor

O poezie scisă într-un fel care mie i se pare a fi interfață între ce este acum și ceea ce va urma. Adică scrisă cu suflul actual dar cu reconsiderarea puterii de expresie și magiei pe care o are rima. Cât despre conținut, dramatic, expresiv și din păcate sumbru. Eu cred totuși că fără o rază de speranță orice trăire a derizoriului și singurătății, oricât de expresivă rămâne o lamentație care știm de unde vine dar nu și unde merge. Mulțumiri totuși pentru aceste rânduri care n-au fost deloc ușor de scris. Tudor

Dragă Rodica,
Deși cam târziu, îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase și țin să-ți mărturisesc că mă onorează faptul că ai simțit că suntem frați. Nu știu dacă motivul real al celor care nu ies în față este faptul că nu au încredere în ei. Eu cred că pentru a te băga în față trebuie să fi făcut. Asta ar însemna că trebuie să ai structura psihică de lider. Ceea ce nu reprezintă neapărat o calitate. Dacă toți am fi înzestrați cu astfel de apucături lumea ar fi cam greu de suportat;\"între voi să nu fie așa, ci cel care vrea să fie mai mare între voi să fie slujitor tuturor\"-scuză-mi citatul aproximativ. Cu multă simpatie, Tudor