Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@jianu-liviu-florianJL
Jianu Liviu-Florian
@jianu-liviu-florian
Poezie

Atâta singurătate

2 min lectură·
Mediu
Atâta singurătate
De atâta singurătate, vorbim, scriem, cu atâta patimă -
Cuvintele noastre țin loc de rugăciune, fapte, și lacrimă –
Sunt șerpi cuvintele noastre, ne mușcă de gânduri,
Atât de singuri, pe o lume de ziduri, precum între scânduri –
Suntem atât de singuri, încât numai noi,
În tot Universul, avem opinii, păreri, și nevoi,
Doar durerile noastre răsar, dimineața, pe boltă,
Doar plăcerile noastre ne umplu artera aortă –
Suntem atât de singuri, cu lumea întreagă de față,
Cu toată mass-media dăruindu-ne întreaga științei povață,
Atât de singuri, încât nu ne satură nici-o poveste,
Nici-o știre, scrisoare, mână întinsă, creație, sau veste –
Atât de singuri, încât alergăm zi de zi
La altă întâlnire cu noi înșine, doar, nu cu cei ce au fost, ce vor fi,
Atât de singuri, încât moartea ne pare
Nu bilanțul nostru definitiv, ci un week-end perfect, oarecare –
De atâta singurătate, suntem singurii pacienți
Ai morții noastre, pe care o numim viață,
Și ne miră că medicii sunt absenți.
Suntem atât de singuri încât așteptăm să ne vină,
Să ne pună bucate pe masă, tot mai multă lumină,
Atât de singuri, încât devenim un protest
Al iubirii de a fi dăruiți, fără să dăruiesc –
9 mai 2007
011.751
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
206
Citire
2 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Jianu Liviu-Florian. “Atâta singurătate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/245203/atata-singuratate

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@tudor-ioan-bogdanTBTudor Ioan Bogdan✓
O poezie scisă într-un fel care mie i se pare a fi interfață între ce este acum și ceea ce va urma. Adică scrisă cu suflul actual dar cu reconsiderarea puterii de expresie și magiei pe care o are rima. Cât despre conținut, dramatic, expresiv și din păcate sumbru. Eu cred totuși că fără o rază de speranță orice trăire a derizoriului și singurătății, oricât de expresivă rămâne o lamentație care știm de unde vine dar nu și unde merge. Mulțumiri totuși pentru aceste rânduri care n-au fost deloc ușor de scris. Tudor
0