Poezie

Darul Darurilor

1 min lectură·9 mai 2007

Mediu

Darul Darurilor

Din fructul meu de om, amar,

Aș fi dorit să-Þi fac un dar –

Un dar de preț, un dar aparte,

Fără sfârșit, și fără moarte –

Dar toate darurile, toate,

Se învechesc, și au și moarte,

Și nu e dar să nu Îți ceară,

Să nu-Þi adauge la povară –

Aproape că-Þi ceream, mai ieri,

Un dar din slabele-mi puteri,

Un dar al vieții mele, care

Îmi este dar, de la născare –

Dar darul scump, al celor mulți,

E, Doamne, darul să asculți,

Căci viața cărui om, sub soare,

A dăruit, făr’de-ascultare?

Cine-a știut un pas să facă,

Fără s-asculte, prima dată,

Cine-a știut că are mâini,

Fără s-asculte de bătrâni?

Cine-a știut ce-i rău, ce-i bine,

Fără să-ntrebe, fără Tine,

Cine-a știut, și cine știe

Că nu e dar în veșnicie,

Far’de-ascultare,Doamne, Þie?

Acesta-i darul care lupt,

Să-Þi fie, Doamne, dulce frupt:

Să Te urmez… să Te ascult…

Vorbește-mi, Doamne, mult…

Ascult…

9 mai 2007

001.558

Jianu Liviu-Florian. “Darul Darurilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/245234/darul-darurilor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.