truy6r

Mda..ideea am mai intalnit-o, nu ca ar fi neaparat un aspect negativ. Am trecut si eu printr-o etapa asemanatoare cu vreo doi ani in urma, am depasit-o si acum ma simt mult mai bine :)

Mi-au atras atentia \"arhivele trecutului\", asupra mea aceasta formulare chiar a avut un efect rascolitor. Cred ca e vorba despre amintiri dar nu numai, ci si despre fragmente din personalitatea ta trecuta, din eul tau in continua schimbare. Desi aceste \"arhive ale trecutului\" ma teleporteaza spre trecut cum spui si tu, totusi ele au o influenta incontestabila asupra prezentului, prin simplul fapt ca sunt \"arhive\", putand fi parcurse si rasfoite iar si iar pana la suprasaturatie.
In final, autorul cade victima, suporta consecintele tuturor abaterilor..

Acum ma profilez asupra titlului. Mi se pare mie ca acest \"copil al durerii\" nu este un copil in sensul propriu al cuvantului. Autorul foloseste substantivul \"copil\" tocmai pentru a sublinia insignifianta sa in comparatie cu durerea, care este infinit mai mare, lipsa de aparare, neputinta..ma intelegi? Daca nu intelegi, spune-mi si-ti mai explic o data! :)

In rest, nu am ceva anume de reprosat acestui poem. Doar o chestiune de aspect ce ma deranjeaza putin, ai cateva virgule ratacite pe acolo, care nu isi au locul si ar mai fi dezordinea ideilor, dar aspectul asta n-as putea sa spun daca trebuie corectat sau nu si oricum nu sunt eu in masura sa o fac, caci sunt la fel de dezordonata. :)

Substantivul \"colti\" apare de doua ori iar repetitia, in cazul in care ai facut-o cu intentie, nu prea sugereaza nimic. Poate schimbi intr-o parte sau alta.

Atat. Ma duc mai departe. M-ai prins intr-o pasa buna. :)

PS: Ti-am comentat si la poezia cu steluta, asta in cazul in care n-ai vazut.

He he Marius, iata-ma asadar pe pagina ta! Daca tot te-ai declarat \"bezmetic\"..ce sa zic, ghinionul tau, pentru ca acum nu mai scapi de mine. :)
Mai intai de toate, am ales sa comentez la poezia asta pentru ca mi-a sarit in ochi, avand steluta. Dar le parcurg eu si pe celelalte, fii fara grija!

Eu vad poezia ta ca pe un du-te-vino, cu suisuri si coborasuri, pastrandu-si insa de la inceput pana la capat tonul juvenil, usor umoristic. Toate acestea ii dau indubitabil o nota distinctiva.

Mi-au placut in mod deosebit urmatoarele:
\"Mi-am inrolat o raza\";
\"as dormi pe-un stol de ploi\" (recunosc ca la un stol de ploi nu m-as fi gandit niciodata; in ultima mea poezie eu scriam - coincidenta dom\'le - despre un stol de..fiori);
\"mi se-aseaza pe-o ureche
si ma gadila pe trepte!\" (mai exact, la ce te referi prin \"trepte\")?
\"beata
de amor si de-ntamplare\".

Intr-adevar (ca doar nu vrei numai sa te laud), ritmul sufera pe alocuri, in sensul ca poezia curge pana la strofa a cincea, in care ceva \"se impotmoleste\", cred ca e prea incarcata in comparatie cu celelalte. Ei, dar asta nu-i nimic, chiar daca e nevoie de cateva retusuri pe ici pe colo, sunt convinsa ca le rezolvi tu. Doar daca nu esti cumva adeptul (ca si mine de altfel) ideii de a nu corecta pentru a nu distruge sentimentul initial, sentimentul pur, pentru a nu \"mutila\" trairea, dupa cum spunea cineva cunoscut mie.
Si inca ceva: piticul \"de culoare rosie\" esti cumva tu? :)

Cred ca am palavragit destul de una singura. Cu bine Marius si poate ne mai auzim!

peta.

Am recuperat, ti-am citit ultimele texte si ma declar satisfacuta. :) Din tot ce scrii imi apare imaginea unui om simplu, care scrie simplu dar sanatos.

Felicitari pentru stelute!

Nu stiu cat de mult ti-ai dori totusi ca noi sa tacem si sa poti auzi, in orice caz eu nu pot sa tac acum, dupa ce ti-am citit poezia :)

E o atmosfera ametotoare aici, un fel de revolta cuminte (daca iti poti imagina asa ceva), cuvintele se apropie, se departeaza si iar se apropie, intomai ca elasticul cand se intinde si apoi se strange si tot asa..

Ce mi-a ramas mie lipit de retina:
\"dincolo de nimic o presupunere elastică\";
\"vulnerabili cu accente și clape\";
\"nuedoarcu_tremurulemaimult ca și cum eu trec prin ploaie
ca și cum\".

In legatura cu advrebul \"odata\", de acord cu Silvia.

In rest, numai de bine!
peta.

:) Nu stiam ca Ducu poate fi atat de nastrusnic. Si cu un spirit incontestabil de cuceritor, n-am ce spune..
Din pacate acum sta mai mult in lant si are grija de iarba din fata curtii, sa nu calce copiii pe ea.

O singura obiectie am la textuletul tau : eu nu cred ca Sache are miros amarui. Si nici calugaritul nu-l prea prinde. :)
Ma bucur sa te \"regasesc\" Sorin!

Cu aceeasi simpatie,
peta.

Macar Bella ta face pipilica pe hol langa usa, nu ca Ducu al meu care are o manie cu mochetele, covorul moale din sufragerie ( gresia nu-i prieste ca e rece ), si hainele proaspat spalate care asteapta pe fotoliu sa fie calcate..

Un poem trist, sau cel putin asa il percep eu, in care autoarea constata ca ea nu e o stea dintre acele mii de stele nascute de D-zeu, se considera doar o piatra a nimanui..

Mi-ai adus cumva aminte de Cartarescu, in \"Enciclopedia zmeilor\". E o poezie cu substrat. Nu cumva dragonul e insusi calaretul?

Textul asta l-am citit de ceva timp, dar acum abia am apucat sa spun ceva.
Sorin, in halul asta ai ajuns incat sa dai anunt in ziar pentru a-ti gasi perechea? :) Acum, facand abstractie de contextul amuzant, altenativa asta mi se pare mult prea planificata, fara pic de farmec, de mister.

Am citit si eu \"Adam si Eva\", e una din cartile mele preferate. De fapt, citind-o, am fost surprinsa de doua aspecte. In primul rand ca stilul lui Rebreanu e cu totul diferit aici decat in \"Ion\", \"Rascoala\" si ce-a mai scris el si in al doilea rand, m-am bucurat sa constat ca subiectul nu este despre Adam si Eva din perspectiva biblica, ba chiar dimpotriva, pentru ca promoveaza reincarnarea. Si oricum eu sunt de parere ca varianta cum ca ei ar fi primii oameni e doar un mit..n-are nici o logica.

Ca sunt diferente matematice, ca sunt altfel de diferente, ca sunt diferente si-atat, astea mai putin conteaza. De fapt, eu nu le-as numi diferente, ci mai curand distante sau dimensiuni diferite. Iar aceste dimensiuni sunt de fapt diferite din perspectiva ochiului uman, a timpului masurat in ani terestri. Aceste diferente pornesc in primul rand de la felul eronat in care omul din ziua de azi priveste lucrurile, pentru ca le priveste raportat la tot ceea ce inseamna exterior, el vrea sa infloreasca dar uita ca punctul de plecare e interiorul. De fapt acolo se solutioneaza totul, acolo se duc adevaratele batalii..

uneori

Lake of tears - Forever autumn..o melodie care ma poarta in extaz. Sa o asculti!

Dupa \"cardul\" asta de comentarii, vin si eu intr-un tarziu.
Eu inca nu am copii, dar poate in cazurile astea ar trebui sa ii lasam pe ei sa hotarasca, chiar si sa dea cu capul de pragul de jos, nu conteaza, din greseli se invata. Tot ce i-as spune copilului meu este sa se ghideze si el dupa inima lui, sa se opreasca acolo unde se opreste ea, sa alerge acolo unde si ea alearga.. ma intelegi?

\"Când te-ai născut îndrăgostit de iubire, asa mori\"..cat adevar! Da, Lore, pentru ca iubirea pentru un om poate sa vina, poate sa ramana, poate sa stagneze, poate sa creasca, poate sa piara..dar indiferent de toate acestea exista o iubire care se afla mai presus de toate: iubirea insasi.

Daca e sa merite cineva un astfel de cadou..Sorin e acela, si te-ai descurcat extraordinar de bine.

Totusi..stilul lui Sache e diferit de cel al lui Caragiale. Acesta din urma e mult mai detasat de personajele lui, pe cand pe Sache al nostru il simtim in fiecare cuvintel asternut aici.
Plus ca mie personal imi cade la suflet mult mai bine Sache. :)

Din moment ce te-ai semnat \"sorin teodoriu\" inseamna ca Sorin deja a iesit la iveala..

Iata o istorioara ce aduce pe undeva a poveste..

Stiu ca ziua ta a trecut, iar eu am ajuns putin mai tarziu, sper ca nu prea tarziu pentru a-ti ura \"La multi multi ani fericiti si alaturi de noi!\"
Si mai stiu ca randurile acestea nu au amploarea, expresivitatea si nici forta celor oferite de Maria (gest care m-a emotionat si pe mine) insa fii sigur ca sunt venite dintr-un loc intotdeauna cald, de acolo de unde se deschide cercul, stii tu care, de unde emotiile iau forma surasului, de unde isi ia avant pasarea..din locul ce se numeste sufletul meu adica.

Aseara am cazut lung pe ganduri, asa cum n-am mai facut-o de mult. Initial am impresia ca sunt trista, ca mi-e dor de atat de multe, de ceea ce mi-as dori sa fac dar nu pot..si ca multe persoane si lucruri care mi-au devenit dragi raman in urma, sau mai bine zis ele merg inainte si eu sunt cea care intarzie. Pana si cainele ma asteapta de atata timp sa ma intorc acasa, nici nu mai stiu de cat timp nu l-am mai luat in brate..
Apoi imi dispare tristetea, asa, ca prin minune. Privesc Dambovita curgandu-mi prin ochi inauntru, in intreg corpul, racorindu-ma de orice suparare. E liniste aici, ma simt cumva mai aproape de acasa..si apa curge in culori, ba albastru, ba rosu, de la placile luminoase cu Pepsi si ce mai e pe acolo. Ignor totul din jur si privesc doar apa rosie. Si albastra..

Imi aduc aminte ca e primavara. Ce bine de cei care se nasc primavara, nu? Ce bine de noi! E bine pentru ca noi purtam intotdeauna tineretea in piept, noi ne nastem de doua ori: o data la propriu si inca o data, impreuna cu bobocii, copacii, soarele si verdele crud.
Imi mai aduc aminte de un prieten. Nu pot sa zic ca il cunosc atat de bine pe cat se cunosc prietenii in general si totusi este ceva in el si-n jurul lui si ceva in mine si in jurul meu care mi-l apropie. Observ ca multa lume il indrageste pe Sache. Si cum ar putea sa fie altfel? Uneori fericit, alteori trist, intotdeauna insa sensibil, e un personaj care ne poarta pe toti pe aripile imaginatiei lui fara orizont. A facut el ce a facut si a devenit vizibil si pentru Maria si pentru Nicolae, Camelia, Florinel..si pentru peta.
Sache e Sorin, Sorin e Sache, unul si acelasi, doi obraji ale aceluiasi chip. Sunt identici, am putea spune, nu? Ei..NU. Stii tu, obrazul stang are intotdeauna o alunita ori un semn in plus sau in minus fata de cel drept. Ma intelegi pana aici? La fel si cele doua personaje ale noastre. Uneori imi face impresia ca Sorin se cam ascunde in spatele lui Sache, tocmai pentru ca acesta din urma e mai tot timpul vesel si pus pe sotii. Pe Sache il cunoastem cu totii, de aceea ma voi referi acum strict la Sorin. Da-mi te rog voie sa mi-l imaginez stand in fata mea, in brate cu vechea lui dragoste, chitara, cu emotiile zambind, zambind si prin ochii lui, tulburator de albastri. Si, desigur, sa nu uitam de nelipsita \"Esarfa in dar\". :)
Stii..intotdeauna mi-am dorit sa cante cineva la chitara pentru mine, numai pentru mine. Ai sa-mi faci cadoul asta..candva? Ca tot a fost si ziua mea.

Mai tare simpatici mai sunteti voi doi, cu tot cu ironia fina a lui Florinel!
Sorin, a reusi sa rapesti un singur zambet de la cineva nu inseamna ca esti o gluma. Acel cineva iti poate zambi din mai multe motive: ca are multa caldura de oferit, ca e fericit, ca e trist si din acest motiv zambeste pentru a i se zambi, ca e frumos afara etc.

Lore, nu esti singura berbecuta de pe aici, si daca nu te inteleg eu, cine sa te inteleaga? :) Mi-ai placut la punctul 2.

Ei, nu e loc pentru comentarii! Ba este! :)
Cami, Cami, sa inteleg ca e ziua ta.. In cazul asta primeste si de la mine toate gandurile bune, si sa ai parte si de frunzulite, si de trandafiri, iar lumina albastra a lunii sa iti poarte de grija! Si pe aceasta cale, le urez \"La multi ani\" tutturor celor nascuti primavara!!

Vad ca Maria deja te-a instelat, da, ea are intotdeauna grija de noi! :) Randurile tale imi par o povestioara, atat pentru copii cat si pentru \"oamenii mari\", pentru ca e un mesaj incifrat pe undeva pe acolo.. Am incercat si eu ceva de genul asta (Fiica ierbii - in cazul in care iti vine cheful sa citesti).

Numai de bine,
peta.

Ideea scurtei tale proze este suficient de pretentioasa, poate de aceea Elia s-a gandit ca necesita ceva mai multa documentare. Mie mi se pare curajos din partea ta sau cel putin, laudabil pentru ca ai incercat si altceva. Si eu cate n-am incercat si cate n-o sa mai incerc pana sa imi aflu stilul, ceea ce ma reprezina cel mai bine!
Eu zic ca ar fi putut iesi ceva exceptional daca ai fi avut ceva mai multa rabdare cu textul asta, ar fi meritat cateva pagini in plus.
Cat despre finalul atat de disputat pe pagina asta..aici sunt de acord cu tine. E subtil, intr-adevar, dar pe de alta parte destul de evident pentru un cititor atent.