truy6r

Daniel, nu stiu daca l-ai citit pe Lovecraft..in orice caz, poemul tau ar fi numai bun de prefata la cartile lui.

Avem de-a face cu un univers poetic inchis, inspaimantat si inspaimantator, si acest univers, din nefericire nu e altceva decat lumea in care traim, sau mai bine zis lumea in care traim, vazuta din perspectiva poetului. Mai sunt si alte perspective, mai putin sumbre, dar asta deja e alta poveste..

Revenind la text, imi este imposibil a nu semnala pasajele care m-au impresionat. In ceea ce priveste aspectul literar, expresiv, al formei, am observat:
\'pleoapa icoanei/arde-n rugină de porți/amăruie\';
\'negrul se-amestecă negru/și râde în rugă/smolit.

Avand in vedere ideea, substratul, simbolurile, am notat:
- prima strofa in intregime. Sobolanii poarta gluga pentru a-si ascunde chipul hidos, pentru a trece neobservati. Ei oglindesc acel tip uman caruia ii lipseste franchetea, el nu actioneaza in vazul tuturor (\'portile bisericii) ci prefera ascunzisul, caile neortodoxe (gaurile noptilor);
- strofa a doua se refera la violarea spatiului sfant, a partii aceleia curate a lumii. Si, vai, cate ravagii fac: musca, blestema, distrug!
- cea de-a treia strofa ilustreaza consecinta implacabila a \'raului\': \'sobolanii\' distrug sau contamineaza cu veninul lor puritatea si ce-a ramas neatins. Iata: \'templele cad/
plânsetul jertfă lucește/în colți\'; \'pleoapa icoanei/arde-n rugină de porți/amăruie\';
- se ajunge mai apoi la ceea ce am subliniat eu undeva pe la inceput: ascunderea in spatele glugilor, in spatele mastilor si lista poate continua.

Finalul e de-a dreptul demential! Construit demential am vrut sa spun, intrucat concluzia e cat se poate de tragica. Daca intunericul e atat de adanc incat \'negrul se-amestecă negru\', ce poarta de scapare mai exista? Nu se stie. Poetul nu precizeaza. Dupa cum cineva aprecia la unul din textele mele, si aici se trage doar concluzia, ramanand ca lumea sa sa ia aminte si sa se indrepte, ori, dimpotriva, sa suporte consecintele.

Uite cat m-am intins, Daniel! Mai mult decat mi-e plapuma. :) Dar dupa cum am mai spus, ce imi place ma inspira. Ciudat cum in cea mai recenta poezie a mea, am surprins, cumva, aceeasi idee.

Gata. Am spus! Las loc..
peta.

Nu stiu cum se face ca de doi ani de cand sunt pe site ma tot chinui sa ajung la voi si fara succes deocamdata. Dar timpul nu e piedut..presimt ca anul asta va fi..anul :)

Draga, :) eu am zis potrivit de lenos..daca esti lenos al dracului, io n-am ce-ti face. Sufletul se poate strecura prin muschi si piele chiar si intr-o clipa, fenomen cunoscut sub numele de explozie..lirica, poftim.

Mersi, o zi si mai buna!
peta.

O poezie calda. De mult n-am mai citit o poezie calda. Stii..uneori poate de aceea ne simtim singuri, pentru ca \'plecam urechile\' la \'vechile distante\'. Daca tot sunt distante , daca tot sunt vechi, de ce sa nu traim in prezent si sa privim spre viitor? Poate asa nu vom mai simti singuratatea atat de acerb..

ma uit si eu la dumnezeul cu \'d\' mic de pe umarul meu si incerc sa trag de el, sa se transforme in \'D\' mare.

copiii sunt cruzi si sadici.
copiii sunt cruzi si sadici?

Da..ce frumoasa..ai tinut minte!

\"Fericirea e un lucru marunt
E o aripa care vibreaza\" spunea un cantec tembel.

Chiar nu rad! Si eu am auzit ca prea multe lucruri bune duc la o imposibilitate a corpului de a le face fata. Si daca stau bine si ma gandesc, nu cred ca imi doresc atata fericire! Cate putin, sau cate mult :) dar cand si cand!

Desigur sunt expresii ingenoase in aceasta poezie, desigur poeta are o imaginatie putin spus bogata, transpusa in cuvinte intr-un mod fericit.
Totusi, marturisesc ca m-am ratacit; din atatea si atatea detalii se pierde ideea de ansamblu, esenta, miezul, profunzimea, si lista sinonimelor ar putea continua.

Inca ceva si gata. Inca una si ma duc, vorba aia :) Cred ca titlul ar fi avut mult mai mult sens in limba romana.

Cu bune intentii,
peta.

Cosmin, nu stiu cat se poate numi asta revenire, am postat mai mult dintr-un oarecare imbold interior. Data viitoare nu stiu daca va mai exista imboldul..

In poezia asta, inclusiv prin final, nu am vrut decat sa exprim o realitate. In plus, nu vad rostul cuvintelor de multe ori (asta ii spuneam si Elei de curand), mai exact nu vad rostul incercarii de a exprima o stare in cuvinte. Prefer tacerea..

In rest, n-ai de unde sa stii daca esti sau nu o pasare pheonix.. Ai putea sa-ti imaginezi ca esti :)

Am sa incep cu o scurta si stupida relatare. Anul asta de Paste am fost nevoita sa merg la inviere pentru ca se duceau toti cu care eram insotita la Durau si nu ar fi acceptat sa ma lase singura. A fost cea mai insipida slujba de inviere din cele la care am fost. Singurele momente in care am simtit ca mi se urca toate in varful crestetului, singurele momente care m-au miscat profund au fost acelea in care au batut clopotele..numai clopotele se auzeau atunci..fara glas de om. Odata ce a inceput sa cante corul, s-a stricat totul iremediabil.. Un minut a durat fericirea mea in seara aceea, sau mai putin chiar..
Asta apropo de clopote. Clopote la propriu, clopote la figurat, tot clopote.

Oamenii de cristal n-or sa aiba niciodata odihna Ela, ei nu sunt facuti pentru a se odihni..

tulburata..
peta.

Florin, Elia,
apreciez interventia voastra atat de prompta! :) Sincer, am stat mult pe ganduri inainte sa postez acest text..sau oricare altul. Multumesc oricum!
Razvan,
poezia nu se refera exclusiv la mine, eu sunt doar o mica parte, acolo. Poezia se refera la om in general, la capacitatea lui incredibila de a trai si de a realiza ca traieste si cum traieste. Bineinteles ca pe parcursul existentei sale omul intelege natura, dorinta, viteza, excesul etc. Sau cel putin are capacitatea sa inteleaga. Pustietatea ar interveni abia atunci cand nici una dintre toate acestea nu ar exista. De aceea sustin ca omul nu are cum sa fie vreodata pustiu..

ma pune pe ganduri textul asta.
nu am ce sa-i reprosez, cu exceptia \'nasului de acordeon\' care mi se pare fortat si al interjectiei \'ho\' plus restul versului - un soi de revolta ieftina.

mi-e dor de bogdan acela..

Nu stiu exact ce s-a intamplat, eu am postat un comentariu pe data de 14 dimineata si observ ca nu mai apare. Incercand sa reproduc, Raul, iti doresc ca toate primaverile de acum incolo sa fie verzi! Ehe..nici eu nu sunt departe de tine..la varsta. :)

Cu bine,
peta.

Diana, uneori am impresia ca si eu sufar de aceeasi boala. Tot ce pot sa spun din proprie experienta e ca se gaseste leac..

Poezia ta ma duce cu gandul la \'Harun si marea de povesti\' a lui Salman Rushdie. Daca nu ai citit-o, ti-o recomand. Editura Polrom.

Aurora..batranetea poate insena intelepciune, dar nu neaparat singuratate.

peta.

Iti doresc sa zbori nu doar in vise, nu doar printre norii cu creste, nu neaparat sus. Caci zborul printre oameni poate fi, si el, fermecator..

Dana.

Stefan..cu totii ne putem gasi cate \'o\'. Imi cer scuze pentru raspunsul intarziat!
Maria, a urmat ceva..nu sunt insa sigura daca mai e cazul sa postez. Voi veni insa, atat cat voi putea cu comentarii. :)
Aurora, nu e vorba chiar de o amintire, insa da, la momentul respectiv, ego-ul a fost ranit. Abia acum incepe sa treaca..
Diana,
ma mai infurii si eu cateodata :) Bietele papusi!

Nu stiu daca este loc si pentru mine dedesubtul acestui text. Dar, din moment ce si eu ma simt tot o \'ea\', chiar daca din alta sfera, ma opresc putin, atat cat sa spun ca am parcurs drumul textului tau :)

peta.

Se vede clar ca ciocarliile te-au luat si pe tine intr-un zbor colorat. Poemul e o viziune delicata asupra optimismului vietii, aproape ca m-ai molipsit si pe mine..

Parerea mea e ca e una dintre cele mai reusite poezii ale tale. Felicitari si pentru premiu!

Abia acum am deschis si eu pagina site-ului si ce-mi vazura ochii!! :) Multi ani Adina, si bucura-te de cei nouasprezece ani pentru ca in curand se va schimba prefixul!