Mielul vânăt

De data aceasta nu e vorba de o miorita vestitoare, ci despre un miel - e o anumita legaura cu balada.
Sunt sensuri in acest poem de care inca nu reusesc sa-mi dau seama. Promit sa mai studiez.
In orice caz, dupa o prima lectura am ramas fermecata. Si putine sunt textele care ma farmeca..

peta

Dana, multumesc, da, nu e miorita, e un miel, si-nca vanat, leganat de vant, aproape identificabil cu autorul. Nu cu balada e legatura, insa, mai degraba cu Infernul, Charon si inca ceva, mai greu de spus.

Este un poem care ar merita cu prisosinta o constelatie intreaga...:)

Si pe mine m-a vrajit curgerea incredibil de melodioasa, in afara de asta, imi pare extrem de condensat ca trairi si simboluri, chiar si forma poemului pare sa sugereze mai multe trepte de perceptie ori de adancire inspre sine...Versurile mai scurte par sa fie, cumva, sursa de adancire ori de...nuantare a celor precedente. Finalul calatoriei launtrice nu pare sa fie unul fericit, ori limanurile s-au dovedit prea indepartate, ori luntrasul a cerut un pret prea mare, ori „vestitorul” s-a nascut prea tarziu...:)

Eu n-as prea crede ca e identificabil cu autorul, dar daca zici tu...pe mine imaginile ma duc cu gandul spre alte taramuri si personaje, dar mai bine tac...nu de alta, dar iar te iei de mine :)

drag,
Carmen

Ana, multumesc, constelatiile sunt greu de ajuns in Hades. De fapt, conteaza mai mult aceste torte ale comentariilor, sunt mai luminoase, prin contrast.
Versul curge, dus de undele Styx-ului, puntea e in deriva si ea, mielul e, de fapt, un Cerber pervertit, nu exista repere, dispar malurile, totul se scufunda intre lumi, intr-o falie circulara, spiralata. Viermele - burghiu al sinelui sapa, ucigand ceilalti vestitori. Ramane mielul “(focul) vanat”, spulberand a vant, ucigas de primaveri.

Carmen, multumesc, eu as crede ca e identificabil acest miel si cu autorul, in anumite momente, macar. Imaginile gandului tau s-ar putea sa fie mai aproape de adevar, nu neg asta, dar taramurile sunt grevate de similitudini uimitoare, iar personajele gravate adanc, pe aceleasi linii circulare, general valabile, ale sufletului.
Cat despre acea teama din finalul comentariului tau,

De vorbesti - ma iau de tine,
de taci, crezi ca fac la fel...
N-ar fi cazul ca, in fine,
sa ma stii ce sunt:…bland miel?

Cu drag, mielu danielu

Nici nu tac nici nu vorbesc
Ma alint ispititor
Dar prefer, de nu gresesc
Doar un tap...ispasitor!

sper ca nu te-ai suparat...:)
sper
drag,
Carmen

De n-ai tap la ispasire,
ma cam sperie-al tau ton
(de gresesc, sa nu te mire).
Prefera-vei…capricorn?

:) nu te mai speria,
drag, Da(-)n(i)el

sper(i)a, nu speria - sorry

Mielul poate fi vanat si din cauza nervilor si a supararilor pricinuite de dusmanul lui de-o viata, lupul, si atunci \"frământă în copite de scoici secreta șoaptă\" De aceea mileul tau \"latra\" musca, aidoma unui caine ciobanesc ,de stana, pentru a se apara pe el si nu numai.
O poezie cu versificatie sincopata, care place, cel putin din punctrul meu de vedere.

Eu accept, schimband azi tonul,
Caci nu-mi pare un supliciu.
Dar intreaba-ti capricornul,
Daca-i bun de sacrificiu...

mielul, nu mileul, scuze greseala de clapaceala

Nu-i dreptate pe lumea asta!
Cum să nu se supere/învinețească mielul!...
O epigramă (relativ) bună poate să beneficieze imediat de ecouri și comentarii. Iar un text liric foarte bun, ca acesta, trebuie să-și aștepte îndelung/cu răbdare cititorul...
În schimb, raportate la eternitate...

Bogdane, multumesc, da, cainii latra, mieii behaie, lupii urla sau haulesc. Am verificat ce spui si ai dreptate. La Fontaine se mangaie inciudat pe fontanela. :)

Carmen, revenind la sub`ect:
I -
Nu-l intreb, ca-l stiu eu bine
pe-acest capricorn rebel,
sacrificiu-l-are-n sine
(sinea lui de prea bland miel).
II-
Are sangele fierbinte
capricornul, negre capre
daca-l striga sa le scape
da cu ... cornul inainte.
:)

Ion, multumesc, si tu ai dreptate, mielul asta s-a invinetit de o ciudoasa premonitie, ca nu se va uita lumea la zvarcolirea lui. Mielul ce sa faca in plus, canta si el, in zadar: \"Eternitateee, iubireea mea...\" :)
Multumesc, inca o data, onorat de cuvintele tale

Ti-aș spune ca poemul tău mi-a amintit de alte versuri \"albastre\"... tare dragi mie!
\"Focul vânăt e gonit de vânt
Zările-au uitat să mă mai doară
De iubire-ntâia oară cânt...\"
N-o să comentez mai mult pentru că s-a spus, deja, aproape totul. Voi spune că m-a cucerit cu precădere prima strofă și că subscriu celor spuse de Sundary.
Drag,

Capra neagra, tu nu stii?!
Monument e al naturii,
Dar tapul cu care-mi vii
E doar negru-n cerul gurii!

Deoarece tu la varianta II ultimul vers ai o \" cu co\"
m-am gandit sa pastrez \"tonul\" si-am pus si eu o \"cu ca\"

Despre poezie, insa, sunt de aceeasi parere cu Ion.

Anda, multumesc, eseniene ganduri m-au fulgerat, asa-i,
si m-au lovit cand invatam inotul, printre zapezi zburdand ca niste cai albiti de crezul ca s-a spus-a totul.
Ma tot intreb de as gresi cumva sa las doar prima strofa-n vanat gand, poate asa, atunci, iti va placea, intreaga-mi poezie.
Pe curand.
Drag din drag

Carmen, multumesc, Ion, ca un frate, peste Prut, laude mi-a asternut, daca tu, de la-nceput, nu ai vrut (sau n-am stiut).
Despre tapi,numai de bine:

Cu curaj, ca pur, integru
cu care capra-a-ntalnit,
tapul asta, fin cioplit,
e al meu...doar de nu-i negru.