Traian Rotărescu

In care nu STII cine te-a indesat.

te-am prins...asta e din Jocul lui Ender- Pocalul uriasului

Stiu ca n-ai citit cartea, asa ca nu se aplica "sa nu vorbesti de plagiat in vara danubiano-PONTica :))

Doamnelor, multumesc pt interesul acordat la ora asta tarzie (tocmai urmaream, a cata oara ? ultimele secvente din "Seven" pe TCM; dar iata ca alertele primite pe smartphone isi dovedesc utilitatea :)

E un text venit "after long periods of draughts". E intotdeauna un continuum, o banda a lui Mobius in spatele placeriloe senzoriale, nu conteaza ce anume o declandeaza ci doar faptul in sine.

"Fructe" cat mai dulci va doresc!

Nu putem fi toti Catalini (a fi în grații, înseamnă că ești, irevocabil, domnul meu, un paj drăgălaș și zglobiu.) Ar fi prea usor.

In Anglia nobilimea se valida dupa numarul stramosilor executati prin tortura (trasi pe roata, inecati, evisecrati si spanzurati...combinatii de cub Rubick) commonerii erau doar decapitati :))

Reusita reteta cu sweet (sunt noi și extrem de scumpi, nu-i așa?), si sour (s-au iubit și atât.)

In rest, Julietta ne inspaimanta tocmai pt ca ei nu i se poate lua piuitul.

* Taie E-ul din Se poate, dragule meu Watson?

Mi-aduce aminte de un film de animatie (caruia i-am uitat titlul) in care era vorba despre un elefant care descopera un microunivers adapostit pe un fir de praf...sau de mult mai cunoscuta versiune din "Men in Black II" unde tot asa, un popor de "liliputi" coabita intr-un vestiar.

Redarea stratificata a "multi-versurilor"- apropo de "The One" -aparent haotica care se supun totusi unui grand design cu propria-i apocalipsa aferenta.

Iar pisicii îi revine rolul (cel putin in cazul unora :) de a oferi iluminarea: "take the blue pill and...or take the red one"

Oricum, ramane redarea discreta a vocilor anonime care se pierd in "n" generatii ducand catre o imemoriala identitate filogenetica (ca sa folosesc un termen pretentios :))

exteriorizarea incepe promitator, interiorizarea lasa de dorit (ai cam neglijat constructia)

"si" + gerunziu dar primele 3 versuri raman autentice

Nu stiu daca respectivul eseu se ridica la corelationarea intentiei Dvs laudative; a fost scris intr-o perioada tulbure :)) cu toate acestea nu neg ca, in ce priveste concursurile de gen, memoria este o paralela aproape axiomatica.

Multumesc.

E buna biciuirea asta (cuvinte "hard" care sfichuiesc atentia cititorului) si inventarierea -partiala insa bine gradata- a regnului "neustiutului" din plicurile deschise; in oglinda, se subintelege declansarea unui regn emotional al ractiilor unicului destinatar.

Totodata, e si asumarea "Borges like" a precaritatii conditiei in fata nesfarsitei galaxii a cuvintelor, exprimata aici sub forma epistolara.

dați-mi răgaz să mai pup un genunchi
să mai beau
odată din apa pământului

* de incurajare.

E buna biciuirea asta (cuvinte "hard" care sfichuiesc atentia cititorului) si inventarierea -partiala insa bine gradata- a regnului "neustiutului" din plicurile deschise; in oglinda, se subintelege declansarea unui regn emotional al ractiilor unicului destinatar.

Totodata, e si asumarea "Borges like" a precaritatii conditiei in fata nesfarsitei galaxii a cuvintelor, exprimata aici sub forma epistolara.

dați-mi răgaz să mai pup un genunchi
să mai beau
odată din apa pământului

* de incurajare.

aceasta mentinere a unei voci discrete (apropiata, evident, mai mult de mentalitatea "far-east-ica" ) se pliaza cel mai bine pentru un text curgator, lipsit de semne(le) de punctuatie; aici, mai mult ca niciodata, justificata respectiva absenta.

Aparent, o insemnare jurnaliera care, pastrandu-si transparenta nepretentioasa inglobeaza, oxinoronic, un "eu" liric cu mult mai larg, prin concentrare.

Sunt multe de observat ( ca de in invatat mai greu) pentru autorii cititori.

Un text de evidentiat ( id est reco-mandabil)

baga un enter intre animale si mici :)

Prima impresie e ca - ah, tentatia lui k- de mult n-am citit descrierea unei copilarii astfel "cosmizate" ( o cască de cosmonaut în care dospește o pâine) evitand neaosismele uzitate fara a pierde farmecul rememorarii.

Apoi, constientizarea; pleci de la constatrea -asumata- ca respectiva groapa persista si se extinde in continuare (fiecare zi îmi lărgește în piept o groapă comună/ unde coboară în șir uriașe animale de pluș) dar din care stii ce vestigii substantiale sa recuperezi pt a construi respectivul poem.

Si totusi, in final, te agati de o iluzie (cum sta bine oricarui copil :) "când va fi timpul bunicul Pișta o să astupe groapa cu zăpadă/ sa nu mai cada nimeni"

bunicul versus milioanele de aparate radio.

Victor, cam "cristalizate" gandurile acelea....se presupune ca daca tot "nu vorbesti niciodata" despre ele contin "tremendous stuff", altfel si-ar pierde farmecul de fruct interzis.

Si da, strofa a doua rezuma vietile multora, nu neaparat drapate in spectacular dar avand o valoare intrinseca, data "mainly" de trairi sau nu...cum spuneai rezultatele ( la fel de satisfacatoare) pot varia la infinit, depinde de asociatii.

"inima cuvintelor" nu e ce mai fericita alegere.

dar e bine ca te orientezi cate "finaluri deschise" !

In spatele unei constructii aparent teribiliste, imprumutand imagini cu iz dadaist se afla un miez elegiac, la fel ca zapada moale sub un strat de gheata.

Aceasta intretinere personalizata a trecutului de catre un \"depanator astral\" in prima parte a poeziei conduce spre un univers teluric, perisabil, in care traiectoriile proiectilelor de orice natura, inclusiv efectul lor asupra simbolicelor geamuri, gloante si cartite se transforma in galeriile sapate intr-un trup de Anteu.

Din nou o identificare care insa nu impiedica autorul sa realizeze conditia \"beyond\"-ului care il inconjoara (împușcături senine pe coapsa cerească a iubitei)

Cu toate ca \"întunericul îi transpiră în palmă mereu\" nu asistam la un cataclism final, ragnarok-ul wagnerian, ci doar la intunecarea temporara a tuselor din respectivul portret: din cand in cand /blocul se acoperă complet cu pământ\".

De evitat cacofonia din final (atunci se pune o amnezie CA_CEA cea din pietre)

da, mai bine, totusi catre final prea multa artificialitatea \"programata\" dinainte...ceea ce, inevtitabil, duce la o transformare gen \"ombelico del mondo\" adica la negarea prestabilita a unicitatii initiale...prea multa personalizare strica

Da-i inainte cu tupeu sau \"agonisti, treceti google +!\"

This is most resoursful, Radu, e, in limita intelegerii mele, o modalitate cat se poate de binevenita de a iesi, meritat, in evidenta.

Sunt convins ca destui de multi utilizatori vor apela la aceasta oportunitate, asadar comunitatea nu va avea decat de castigat.

ultimele doua strofe au claritatea sabiilor jedi; le-am decupat pt ca le vad oarecum separate, cu un + de individualitate fata de inceput; poate mai nimerite sa fi \"crosetat\" in jurul lor...partea acea cu somnul e prea molatica, prea schimbatoare, sa fiu sincer cam lancezeste comparativ ( imprecizia viselor, norii etc)

Sau, oricum, ultimele 3 strofe, sunt un poem in sine cu un inceput pe masura:

cuvinte pline de iarbă
erau împrăștiate pe câmp

PS. Asa ca am motiv sa nu dau (*) :)) astept modificarile, in caz ca...

Nu stiu, acuma cand te citesc deja era lovita Japonia, dar nota asta de previzionare din final (pe care il apreciey pt aerul apocaliptic in maniera lui asimov sau h.g wells) mi-a placut cel mai mult -in special ultimele 3 versuri.

-Pat contabil? ce vrea sa spuna D. constructie: \"cand\"-ul ala aruncat fara sa se sustina (de parca ar fi un personaj sau subiectul care suna, subiect prin care ar putea fi inteleasa f bine chiar LINISTEA...astea cam sartaie, in rest se leaga

Multumesc tuturor pentru receptivitate. Nu ma asteptam la feedback-ul asta.

Stefane, uite ca ,oricat de greu ar parea, TOT eu trebuie sa recunosc ca detasarea asta (careia i-am fost mai mereu tributar) nu este dezirabila decat \"apres\".


Adrian, ca sa ajung la picatura concentrata din final am aplicat principiul notarii pe moment, chiar daca nu pe foitele din pachetele de tigari :) And it worked!

cand iti vine-ti vine...:)

si am mai pus una pe versiunea engleza, mai emo, asa, tot din seara asta.

pritoceala a venit intre variante, cea initiala ( oricum finalu, clar l-ai mirosit cel mai fresh) era \"esti decis sa pastrezi, gasit in parul...\" dar se repeta pastratul si apoi am zis ca de fapt asta e ce ti-ai dori sa fie acolo, deci tot o iluzie bla bla inception style