Poezie
mai bine să ieși
2 min lectură·
Mediu
și când ești beat,
să dai peste o tipă într-un bar.
ești mai rău decat ea, o duci într-un dos,
îi rupi hainele și i-o tragi chiar acolo,
apoi o trântești, ești ca un luptător de gherilă
și te rogi să nu mori dracului tocmai atunci.
poate să se întâmple oriunde în altă parte,
dar nu acolo, poate mâine, oricând
într-o altă zi, în spații largi unde nu contează.
tipa mușcă,
îi bagi degetele în gură, îți place în ce fel e.
îți trece prin cap că ar putea fi o reclamă la prezervative
sau un poster mare pe care să scrie
încurajați fotografia urbană și sprijinit în mâini
te iei de pe zid, intri în ea
apoape că nu mai respiri cu obrazul lipit de un graffiti
asta nu a mai făcut nimeni niciodată,
atâtea culori într-o fundătura și ea în cur pe o cutie.
ești conștient că lucrurile astea nu le ai prea mult timp
și o faci iar. crezi că ți se potrivește
este altfel decât ai făcut-o vreodată,
de fapt așa începe totul
și Dumnezeu știe că m-am pierdut pe undeva prin partea cealaltă a orașului unde scrie mare cu vopsea roșie pe asfalt
un loc să te prefaci
054395
0

și dacă, victor, ai căuta mai adânc, mai înalt, mai diversificat, cât timp, iată, pui în relație fără ca ele să relaționeze de fapt, cât timp nu iese nimic din asta. și nu iese pentru că nu se vede vreo dinamică, vreo adâncire, vreo nuanțare, vreo întrebare nouă sau măcar vreun alt fel de a întreba aclași lucru?
dacă ai înlocui statica simplelor alăturări pe care le faci în texte cu dinamica interacțiunii între elemenetele pe care le așezi în discurs?
dacă ai sugera corespondențele, schismele, întrepătrunderile, nelimitându-te la un descriptiv în care tensiunea se pierde?