Trăim într-un cub Rubik

Mi-aduce aminte de un film de animatie (caruia i-am uitat titlul) in care era vorba despre un elefant care descopera un microunivers adapostit pe un fir de praf...sau de mult mai cunoscuta versiune din "Men in Black II" unde tot asa, un popor de "liliputi" coabita intr-un vestiar.

Redarea stratificata a "multi-versurilor"- apropo de "The One" -aparent haotica care se supun totusi unui grand design cu propria-i apocalipsa aferenta.

Iar pisicii îi revine rolul (cel putin in cazul unora :) de a oferi iluminarea: "take the blue pill and...or take the red one"

Oricum, ramane redarea discreta a vocilor anonime care se pierd in "n" generatii ducand catre o imemoriala identitate filogenetica (ca sa folosesc un termen pretentios :))

Existența noastră pare o tablă de șah, fiecare fiind mutat de destin aici sau dincolo. O mână străină, uneori bicisnică, alteori prea darnică, ne poartă prin mirajul acestei vieți. Descoperim la fiecare pas oameni noi, întâmplări banale sau alegorice, dar, cu toate acestea, la sfârșit, rămânem tot noi, aceleași ființe de pe trupul cărora lumina sau umbrele se destramă fatidic. Mai contează culoarea sufletului nostru într-o lume a disoluției totale? Depinde doar de noi să descoperim curcubeul dincolo de orizontul limitat al ființei noastre!
Cu prietenie, Emil Iliescu