Și tramvaiul urca încet
Și tramvaiul urca încet pe stradă vântul plimba alene frunze arse hârtii pași fețe de ceară presată și tramvaiul nu se oprea în stații oamenii lipeau de geam nasuri ochi ziare tăceri se
Poem cu balerină și păduri
L-am văzut la metrou pe băiatul care duce pădurea într-un ochi iar în celălalt cerul stă rezemat de afișul cu balerina ridicată pe poante și ține vioara pe genunchi metroul a venit și a
Maci pentru daltoniști
Ultimele culori vin din atingeri de degete dincolo de ecran vieți de împrumut fără miros fără gust toate la fel nu, domnule, aceasta nu e o varză e un buchet cu maci dacă ați ieși din
Cinema
Mai știi drumul acela mărginit de cearșafuri puse la uscat pe care rulau filme de dragoste? eram tineri am ales câteva le-am mototolit le-am înfierbântat ultimul era gol nejucat încă și
Păcatul gravitației
am adunat toate merele din istorie și m-am înfășurat în ele acum aștept arcașii timpului e de ajuns să greșească unul singur
Prea multe poezii despre toamnă
Seara mă înec în acea oră în care orașul se scurge pe geam picătură cu picătură întâi strada cu piatră lustruită frunzele călcate pe trecerea de pietoni șotronul spălat de ploaie oameni cu
Despre clovni și morminte
Ultima dată când l-am văzut purta un coif de hârtie scris cu poezii mi-a spus – simetria și simplitatea vor salva lumea - apoi a aprins bricheta și-a scos coiful și i-a dat foc nu era
Natură moartă și joie de vivre
Trageți perdeaua aici fiecare geam e sufocare lentă împinsă în tăceri de împrumut lăsați lucrurile inutile la locul lor un calendar un ceas - timpul măsurat e timp pierdut - cutia
Time-out
Copii, astăzi vom învăța să batem cuie luați ciocanul încercați întâi cu păpușa asta de porțelan da așa e bine coșul de gunoi e în colț. Hei, tu, cel cu părul de iarbă ești nou pe aici se
Câte ceva despre frumusețe
Frumusețea nu are nume - spune băiatul cu pistrui mirați mestecând poza cu dansatoare de striptease surpriză la pachetul de chewing-gum și alunecă de pe tamponul de tramvai. * Frumusețea
Pietricele plate
Dimineața presar cafea pe pervazuri să fie păsările treze când mă-ntorc în autobuzul galben trec podul urc pe lângă depozitul de fier vechi ieri au adus două mașini siameze - mergem
Tu cânți la pian eu scriu poezii
Tu cânți la pian eu scriu poezii amândoi cu ochii închiși în spatele pleoapelor o ușă un toc și creștetul capului vârful creionului urcând tot mai sus vopseaua cea nouă acoperă
La nunta furnicilor
Sunt invitată la nunta furnicilor. Nu te duce – îmi spune Vocea de acolo nu se-ntoarce nimeni furnicile au inventat un concept nou l-au numit dragoste cu el seduc oamenii. Dar sunt
Trăim într-un cub Rubik
Trăim într-un cub Rubik aruncat demult pe o masă fiecare în pătrățelul orb unde nu contează culorile și luminile se destramă în umbre. Ne-am obișnuit mereu aceiași vecini o liniște
Am început să cresc peruci
Am început să cresc peruci ca să-mi acopăr lobii urechilor care se lungesc se lungesc părul meu crește prea încet doctorii nu știu lobii urechilor mi se lungesc m-au trimis la vânzătoarea
Editorilor
Eu scriu aici din drag de poezie, Dar voi îmi puneți textele pe coji de nucă. Mai am un pic și intru-n agonie Și tare mă încearc-un dor de ducă.
Cei ce întârzie mereu la gară
În gară călători întârziați aleargă pe peroane duc în piept orologii în formă de clopot cu o singură limbă norocoșii se agață de ultimul vagon - care bate mereu neregulat - ceilalți se întorc în
S-a furat un punct cardinal
S-a furat un punct cardinal nu știm care busolele s-au adunat la sfat orașele-puncte transformate-n furnici aleargă haotic pe harta mototolită ruptă-nchisoare râurile ni s-au urcat în ochi și
Nu vreau să port ochelari
Nu vreau să port ochelari - am zis și mama mi-a răspuns - hai să jucăm un joc uite în fiecare dimineață îți imaginezi că-n loc de ochelari ai două flori lumea e frumoasă când o vezi prin
Sunt un cleptoman începător
Sunt un cleptoman începător Și am fost invitat La congresul cleptomanilor. Pesemne au nevoie și de obiecte simple Pe care doar un cleptoman începător Le poate aduna: Un microfon, Un pahar cu
Atenție, se închid ușile!
în jurul meu mâini atârnate de bare priviri identice capete cu căști pe urechi săptămâna asta trebuie să porți căști galbene ca să nu te amendeze poliția culorilor căștile verzi de
Nu te îndrăgosti lunea
Lunea în orașul nostru circul are zi de relaș iar circarii se dau cu pudră de camuflaj și ies printre noi. Veseli cu pași ușori de tigri bengalezi așază în piramide iubiri de unică
La poarta cuvintelor
Am bătut la poarta cuvintelor am bătut și am așteptat e liniște la poarta cuvintelor vântul se joacă prea sus dispare seara tăcut în negura păsărilor aștept demult nu mai sunt
Cartierul pisicilor negre
m-am mutat în cartierul pisicilor negre am găsit o ofertă convenabilă îmi place în cartierul pisicilor negre aerul e mai limpede fără mașini fără focuri fără larma copiilor de-asta
Spânzurații de săptămâna trecută
aerul s-a suit în copaci spânzurații de săptămâna trecută s-au întors printre noi și-au ascuns frânghiile sub piele și-au pus cravatele la gât s-au așezat la birouri și scriu liste cu
Ia mâna de la ochi
Am plâns prea mult – mi-a zis și mi s-a scurtat pleoapa asta acum nu mai pot să mă feresc de lumină trebuie să mă ascund în noaptea rece sau să țin mâna la ochi Vreau să te ajut dar
