Poezie
nimic mai mult
1 min lectură·
Mediu
m-am născut în camera asta
în cea mai mare parte a timpului traiesc în ea
cu dumnezeul meu cu neputința mea
cu exploziile mele atât de ieftine și de întunecate
cu mâinile întinse pe singurul animal mort eu
jucând în fiecare cel mai bun rol al meu
eu masturbându-mă cu fereastra deschisă
să se întâmple ceva interesant
în gândurile despre care nu vorbesc niciodată
și îmi dau seama că pentru a trăi cu mine
îmi ia foarte mult timp
deci
e apoape cincișijumătate
și nu-mi mai este teamă
poate așa se moare după atâția ani de zile
poate așa se face o poezie bună
și muzica&culoarea perfectă a pielii
la fel ca a celei mai frumoase femei
pe care am avut-o vreodată
053795
0

http://www.youtube.com/watch?v=WkSzV6jAkhQ&feature=bf_next&list=FL34elShLyzsREmhdhEdI4yA&lf=bf_next