vânt, zăpadă și migrene 2
nu mai am mâini de ceva vreme nici picioare sau coaste sau viitor ci numai imaginea lor mă încredințează că respir cu aceeași forță cu care miliarde de oameni se luptă să trăiască și dacă
TDToader Ionut Danieltierra española de la desesperación
acolo pruncii erau uciși carnea lor mărunțită era lăsată la soare apoi fumată la colțurile străzilor acolo pașii celor drepți ardeau nevăzuți iar cei care ajungeau la malul Sodomei
TDToader Ionut Danielvânt, zăpadă și migrene
nenorocirea asta de a exista ferestre nu înseamnă nimic când ascult pianul violent și monstruos al lui Bartok nu mai am ochi guri imense de soprană țășnesc în sticlele ferestrelor miros vântul
TDToader Ionut Danielmatryoshka
sunt beat și sincer nu-mi mai pasă nici de tatăl nici de fiul și nu mai încerc să-l înțeleg pe dumnezeu pentru că mă doare capul nu știu sigur dacă e de la sticlele de Krepkaya pe care
TDToader Ionut Daniel11 septembrie absent
mi-am ridicat brațul și privirea în aer s-au zvârcolit păsările și clădirile atârnau cu susul în jos ca niște țurțuri picurau sfâșietor prunci străpunși în șoaptă cu corzile
TDToader Ionut Danielnoctumbria
I am impresia că serile de toamnă ard demoni albaștri răcnesc în măruntaiele nopților ne auzim glasurile galopând în depărtări și-s atât de înfrigurate atingerile încât ne uităm
TDToader Ionut DanielPluta de piatră
I Stăteam în câmp, în spatele fermei dărăpănate, Unde acoperișul din lemn mucegăit cânta, Vibra prin toate fasciculele care îl alcătuiau, La fiecare atingere, la orice răsuflare. Vibrația
TDToader Ionut Danielnimic nu durează o veșnicie
toată lumea înțelege asta zâmbesc de parcă nu s-ar fi întâmplat niciodată nimic sau plâng când toate faptele le sar înainte precum peștele spadă din „bătrânul și marea” nimeni nu poate sări
TDToader Ionut Danielîntr-o lume de suflete schiloade
viața mea de până acum e o metaforă și nu mai contează decât ce va fi am cea mai nebună poftă de râs traversând podul Viilor la ora 9 seara printr-un întuneric deplin nu-mi mai înțeleg
TDToader Ionut Danielnimeni nu plânge de bucurie la prima respirație a dimineții
podul de deasupra râului nu ar trăi fără oamenii care îl traversează și fără apa care curge pe sub pântecele său alb mi-a spus bătrâna care cerșea în stația de autobuz, rezemată de-o salcie
TDToader Ionut Danielde aici de sus toți zeii au părul alb și seamănă cu oamenii
de trei zile am tot urcat scările ruginite ale podului de peste calea ferată din spatele stației de autobuz pentru că mi-e mai ușor să înțeleg modestia oamenilor care cred că pot trece ușor
TDToader Ionut DanielSăritură în gol
eram toți așezați de jur împrejurul prăpastiei ca o amintire din copilărie ghemuiți, atât de mulți și așa de singuri. am aruncat o piatră limpede peste ani, din vârful unui munte
TDToader Ionut Danieldoamna Marple
așezarea la masă asemenea unui uriaș în liniștea mării corăbii pustii pe chei pânze albe fluturând în neant, cu colțurile rupte azvârlite printre umbre dense și fumurii ale unor aripi
TDToader Ionut Daniel4 dimineața
înaintam încet de-a lungul străzii, printre cei mai melancolici copaci pe care i-am văzut vreodată aerul se risipea și în spatele meu nordul și sudul se sărutau fără sunet și fără dragoste
TDToader Ionut Danielmemories of the dead sau despre cadența anilor
azi noapte a nins peste pantofii în care am învățat să merg în care m-am îndrăgostit pentru prima oară & am decis că la maturitate îmi voi schimba numele am fost naiv să cred că timpul
TDToader Ionut Danielviață de șobolan
sunt genul de om care uită să-și amintească din când în când că trandafirii care înfloresc la sfârșit de primăvară nu sunt nimic altceva decât imagini în oglindă ale sentimentelor mele
TDToader Ionut DanielPușca
în dimineața aia timpul și-a permis să clipească cireșii și-au lepădat florile luate de vânt și azvârlite undeva departe, în spatele munților imenși, de piatră soarele a întârziat câteva
TDToader Ionut DanielDesprindere
eu sunt în vârful unei stânci, tu, vârful unei alte stânci în liniște ne arcuim aripile noastre circulare și trupurile obtuze și ne azvârlim în aer ca două săgeți, ca două respirații calde,
TDToader Ionut DanielAl treilea concert al lui Bartok
I așteptam apusul îmbrăcat într-un tricou alb și larg, îngenuncheat pe o insulă la marginea străzii eram aproape de moarte acolo – vântul mă arunca în larg, o răcoare dementă pe
TDToader Ionut DanielA doua izbire sau Originea
- Ne rupem din pulsul păsării plutitoare. - Vai! Nu! Poate din pulsul zborului. - Și alergăm prin vena sucită după spirit Ah! și alergăm prin vena ei sucită după spirit. - Ba
TDToader Ionut DanielMaterializarea
Voi săpa cu primele trei degete De la mâna dreaptă O gaură-n carne și voi planta Acolo un măr. Într-unul din merele sale Voi săpa cu dinții o groapă, Iar Adam se va ridica de acolo
TDToader Ionut DanielCele șapte izbiri cu frigul
Eu sunt ochiul viziunii mele ca un vierme de pământ. Tu ești ochiul viziunii tale ca o înecare-n sunt. Vizuina dinților mi se retrage-n dinți și dinții în carnea mea cea mai tare. Rămâne limba
TDToader Ionut DanielCâteodată aș vrea să fiu câine .
Câteodată aș vrea să fiu câine și să dau din coadă când sunt fericit. Câteodată aș vrea să fiu câine ca să văd alb negru când privesc înainte.
TDToader Ionut DanielPartituri de sidef
Îmi vine să te las câteodată să pleci din lanul vederii și-aș dispărea spre depărtarea de tine, în inima iernii călărind un val roșu. Întreaga mișcare s-ar produce-ntr-un pianoforte
TDToader Ionut Daniel