Poezie
Cele șapte izbiri cu frigul
Prima izbire sau Stănesciana
1 min lectură·
Mediu
Eu sunt ochiul viziunii mele
ca un vierme de pământ.
Tu ești ochiul viziunii tale
ca o înecare-n sunt.
Vizuina dinților mi se retrage-n dinți
și dinții în carnea mea cea mai tare.
Rămâne limba cu care mă minți
și mă gândești mai mult și, chiar, mai mare.
Eu stau ca o strajă în fața lui însumi,
tu, însuți, ca un zid în fața lui însuți
Din translucid, o vedere, împungându-mi
sinele mă-nchide în gâtul meu de struț.
Pe tine, de peste tot, ar vrea
să te închidă în atunci
și tu te izgonești de sinea ta
și-n nervul viziunii mă arunci.
Și-atunci te alungi de tine, singur,
și vezi vederea lovindu-ți beregata
și mi te uit, ah!, și mi te uit în crângul
unghiei tăiate, mult prea din timp, de-a gata.
001.286
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Toader Ionut Daniel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Toader Ionut Daniel. “Cele șapte izbiri cu frigul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/toader-ionut-daniel/poezie/14085454/cele-sapte-izbiri-cu-frigulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.