Poezie
matryoshka
2 min lectură·
Mediu
sunt beat și sincer nu-mi
mai pasă nici de tatăl nici de fiul
și nu mai încerc să-l înțeleg
pe dumnezeu
pentru că mă doare capul
nu știu sigur dacă
e de la sticlele de Krepkaya
pe care le-am băut
se dărâmă în stânga și-n dreapta
în față și-n spate
clădirile
și copacii o iau atât de repede la goană
încât râd ca un apucat la 12 pm
prin fața bodegilor
mă întreb dacă nu cumva oamenii sunt în trecere...
mama ei de soartă
mi se derulează prin fața ochilor
strigoiul trupului sănătos al bunicii
e invalidă acum
iar eu îi înghit zi de zi
lozelile
oare nu cumva după moarte m-oi face pisică
sau catâr
că nici copil n-am fost
și de aici în colo moartea celei de acum
e inevitabilă
și cine știe cum oi îmbătrâni
în câte picioare oi merge
sau ce sfârșit de tot răsul mă așteaptă
normal că prefer să zac mort de beat
încercând să-mi aduc aminte cine am fost ieri
suntem niște matryoshka
goale pe interior
până la urmă
mă obsedează al dracului de tare
prezența asta care îmi frânge zilnic coastele
dezghiocându-mă
îmbătrânesc
și păpușa e din ce în ce mai mică
și goală
mi-aș face curaj să mă întorc și să-mi mușc viața asta de degete
dacă n-aș fi atât de amețit
încât să-mi pun întrebări
la 12 pm
în fața bodegilor aiurând despre ce e
și ce-ar fi putut sa fie
despre matryoshka
și invalida de bunică-mea.
001.833
0