Poezie

Desprindere

1 min lectură·27 decembrie 2016

Mediu

eu sunt în vârful unei stânci,

tu, vârful unei alte stânci în liniște

ne arcuim aripile noastre circulare

și trupurile obtuze și ne azvârlim în aer

ca două săgeți, ca două respirații calde, aburinde

ne depășim viteza firii noastre,

ne încălzim ca doi asteroizi în alergare,

cădem unul spre altul...

ni se ard aripile

ni se dezlipesc brațele

ne cad picioarele

ni se desfășoară pielea de pe mușchi

și oasele ni se deșurubează din carne,

ne explodează atomii, și imaginile, și amintirile

și cădem așa, arși, dezlipiți, desfășurați, deșurubați, explodați

unul spre altul ca două forțări ale lui a iubi

ne avântăm unul în celălalt ca două fumuri roșietice, ca doi aburi

și ne împletim, și ne contragem, și ne destindem îndrăgostindu-ne

răsar din noi, ca niște ramuri, ca niște firișoare,

arterele, și venele, și oasele unui copil.

001.288

Toader Ionut Daniel. “Desprindere .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/toader-ionut-daniel/poezie/14100868/desprindere

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.