Poezie
Pușca
sau clipe adunate din vara lui '45
1 min lectură·
Mediu
în dimineața aia timpul și-a permis
să clipească
cireșii și-au lepădat florile
luate de vânt și azvârlite undeva departe,
în spatele munților imenși, de piatră
soarele a întârziat câteva secunde
în spatele pădurii de bambus
copiii au uitat să vorbească
așezându-se unul lângă altul
la marginea râului
și privind cerul
bătrânii adormiseră împietriți
pe scările din lemn vechi ale caselor
mărturie că s-a mai trăit pe lumea asta
toate femeile și toți bărbații stăteau pitiți
sub pălăriile uriașe de paie
și secerau orezul de pe câmpurile
unde adierea vântului
aducea trupul omului mai aproape
de firul ierbii
soarele s-a ridicat mai sângeriu
și mai singur decât l-am văzut vreodată
undeva
departe de munții Hida
bombardierele americane
mistuiseră orașul Nagasaki
viața ni se perinda prin fața ochilor
ca un pendul sălbatic.
001.084
0