Teodora Popescu

Mulțumesc pentru trecerea Dvs.(nedetașată)de care mă bucur acum, după o \"nemotivată\" și lungă absență de pe Agonia.
Trece iubirea transformându-ne, apropiindu-ne de noi și de ceilalți. Trece prin, dar lasă codul zborului.
Cu stimă,

Târzii mulțumiri (și cer iertare!) pentru semn și pentru-ncurajare. Sincope de timp în care am pășit uneori, fără ochelari, cu capul în nori.
Cu stimă,

“ești într-un edificiu
cu multe încăperi și galerii
ca o catedrală a evului mediu

unde se celebrează un cult doar de mine știut

sau poate o temniță în care ai intrat de bună voie
privându-te de libertate”

Intensitate vibratorie, dorință, mister, senzualitate; o invitație într-un spațiu unic “unde se celebrează” iubirea dar și într-unul al jertfei; un strigăt-descântec, un strigăt-blestem “altfel îți va scrâșni în gură la fel ca nisipul”, fără speranța împlinirii: ”dar uite un cârd obosit ți se-așează pe tâmple”.
Frumos poem, trecut “prin inimă” și rămas acolo,
Teodora Popescu

“altă rotire în două sensuri
așează imaginile “...
O dinamică vizuală deosebită, o respiratie ultimă întru „regăsire”, exersată doar de poet!
Un popas plăcut sufletului,
Teodora Popescu

Va multumesc, tarziu am gasit semnul Dumneavoastra, imi cer scuze. Cuvintele incurajatoare au batut \"la poarta sufletului\" meu, au intrat si au ramas acolo. Va astept cu drag sa reveniti.

Vă mulțumesc, sunt onorată, vă mai aștept.
Teodora Popescu

Frumoasă, incitantă invitație la căutarea lumii noastre interioare; cu certitudne, pentru fiecare există o Burgundia. A ta e deosebită!
Mi-a plăcut, în special:
\"rădăcinile sunt burțile dospite de vise
în singurătatea greierilor\"
și
\"pe talpă găsești harta Burgundiei
când vei ajunge în fața zidurilor
strigă-te pe nume
și ți se va deschide\"

Cu admirație,
Teodora Popescu

Păcat că-n săptămâna oarbă
Nu v-a tras nimeni de barbă
În Bulgaria să plecați
Și-acolo să vă-nsurați...
Fără vorbe, e așa:
DA e NU și NU e DA!

Cu stimă,
Teodora Popescu

M-a atins frumos și trist: “Nu mai asculți aceeași muzică”. Iubirea și fructul ei -durerea- provoacă apropierea,aduce prin sine armonia; pentru poet, desigur, “fără nicio formulă magică“ dar încă neexplicabil, “cumva”.
Citit cu plăcere,
Teodora Popescu

Un prieten drag m-a convins că atunci când încerc o anume trăire, tot Universul se pliază pe forma ei. Sunt bucuroasă astăzi şi păşesc parcă mai apăsat prin iarba acestui mai.
Vă mulţumesc pentru semnele de recunoaştere şi de susţinere, pentru timpul dăruit poemelor mele.
Cu stimă,
Teodora Popescu

Echilibrul, niciodata atins pană la găsirea sensului ființării...avem însă LACRIMA prin care ochiul vede mai bine și care „doare”…
Mulțumesc pentru : “eu jefuiesc o lacrimă” (Hoț de lacrimi); “lacrima o să ne țină echilibrul/chiar dacă viața va fi aceeași” (Să mă chemi); “mă rostogolesc din lacrima unui înger”(Încă o noapte pe cer); ”clipocitul de lacrimă doare” (Între credință și blestem); “o lumânare aprinsă/ce pâlpâie intermitent/în lacrima prinsă/între buze”(Inflație în ani); “ dedesupt doar o lacrimă ruptă/clipocește într-un colț de batistă”(Ultimul trecător prin mine); “lacrimile niște risipiri/de trupuri înfiripă plecări/să poată respira chipul...”(Căutări); “sunt Eu/mai inofensiv/ca lacrima/care scuipă suferinți” (Îndemn);“ei nu plâng/să nu-și trădeze liniștea/…/și doare fără lacrimi”(Urme pe suflet); “sângele fraged/ ascunde sub piele/bătăile zilei/hrănind o lacrimă” (Fluture gând)...
Cu stimă,
Teodora Popescu

Multumiri.Bucuroasă de trecere, binevenită îndreptare. Mai caut.
Cu stimă,
Teodora Popescu

Bună ziua!
Multumesc mult pentru cele două semne de trecere și pentru al Dumneavoastră intuitiv loc de refugiu întru recunoaștere : \"aș putea trăi ascuns printre orizonturi...să văd cine îmi dă bună ziua\".
Cu stimă,
Teodora Popescu

Mulțumesc pentru popas. Acest text a fost versificat în anul 1984.