Poezie
Adăpost
1 min lectură·
Mediu
adăpost I
fardată de umbrele nopții
rătăcesc în neștire
precum gândul tău prin
labirintul ființei mele –
câine căutând adăpost
adăpost II
ca și cum
ai exista într-o altă emisferă
caut
spre toate indicatoarele ce mărginesc cetatea
dar nu citesc decât urma unor săgeți
spintecând văzduhul
adăpost III
privește deasupra orașului
norul –
roșie coroană sub care
se cuibăresc tăcute
poemele sufletului
024.086
0
îmi plac \"adăposturile\" tale.
cel mai bun pare afi II.
\"ca și cum
ai exista într-o altă emisferă
caut
spre toate indicatoarele ce mărginesc cetatea
dar nu citesc decât urma unor săgeți
spintecând văzduhul\"
degajă mai multă siguranță în exprimare și chiar mesajul e mult mai matur
citit cu plăcere
teodor dume,