Poezie
Și
1 min lectură·
Mediu
și după ce a făcut dumnezeu lumea și toate câte sunt într-însa -
cochilia din mijlocul pântecului zămislirea nașterea moartea
zbaterea somnul în afară țipătul electiv și
și a văzut că este bine-
să ții ritmul să nu poți schimba nimic asta dacă nu cumva ți-ai smuls ochiul captiv armonia și
și îl chemă înainte și-i zise: tu să fii împăratul pământului tu să umbli pre picioarele tale drept în sus și să privești la cer-
fructul cade lutul potrivnic îi ia conturul a, reflexul, concretul sufocând posibilul din mine s-a făcut altceva decât am vrut eu și
și ție îți dau statură aleasă te dăruiesc cu putere de a gândi și judeca-
la ce să renunț? atâta pudoare atâtea reticențe îmi place jocul ăsta ermetic îngând(d)urat D dovada care să-mi sprijine cauza finală și
și puterea de a-ți descoperi gândurile și simțirile tale cele dinăuntru prin vorbă-
atunci -și- fie vorba între noi
023648
0
mi-a plăcut ceea ce am citit, un poem ce transcende lumea cotidiană, infectă electiv, un fel de sui-generis al autoarei, o cădere și o redefinire subtilă acolo departe, în lumea construită intenționat pentru a putea fi de-construită printr-un gest matern: imaginea poetului-creator!
cu plăcerea lecturii,
petru sebastian hamat