Teodora Bucur

Aho, aho, Dragi gospodari, Nu dormiți în astă noapte, Că Anul Nou vă așteaptă ! I-a pocnește din bici, măi! Și strigați cu toți în cor: Hăi, hăi! Anul Nou să vă aducă Bucurie, fericire,

În luna lui cuptor, Ne luăm vacanță Că e cald și soare Și e bine tare. La munte sau la mare Își aleg fiecare Unde să plece Acolo vacanța o petrece. Cei cu bani, Se duc prin alte țări Că își

Ultima luna a anului Vine cu frig și ger Cerul de nori e acoperit Și înnegrit. Vântul urlă înnebunit Totul e amorțit Copacii parcă s-au chircit Sub gerul cumplit. Pământul a înghețat Pârâul

Anul Nou, la ușă a bătut Noi i-am deschis Și l-am invitat Așa că pentru un an s-a instalat. El a venit Cu speranțe mari Pentru omul de rând Să trăiască râzând. În anul ce a trecut Toate s-au

Ciclul sărbătorilor s-a încheiat, Iisus Hristos a fost botezat De Sfântul Ioan, În râul Iordan. Prin Botezul Lui Iisus Hristos, Apele au fost purificate Iar oamenii s-au botezat Și au scăpat de

Pe lume ai venit, Ai început să respiri, Dumnezeu ți-a dat viață Vezi să nu încurci a ta ață. O viață ai Ai grijă de ea, Că e prețioasă Și alta nu ai. Vezi cum trăiești Toată viața să

Iubito, pe stradă Eu am trecut Și te-am atins încetișor Iar tu ai tresărit ușor. La mine scurt tu te-ai uitat C-un zâmbet minunat Eu tare am roșit Când chipul tău eu l-am zărit. Pe strada ta mă

In februarie, Iarna colții își arată Că e ultima luna De iarnă adevărată. Cerul e înnegurat Ninsoarea ce-a căzut In strat gros s-a așezat Peste câmpul înghețat. Crivățul te taie Cu a lui

De când s-a născut Destinul omului e dat De Universul ancestral În care avem încredere total. Destinul poate fi bun sau rău La mila lui Dumnezeu Doar omul ce s-a reeducat Destinul și l-a

Iarna a trecut, Zăpada nu s-a topit Soarele e zgârcit Ghioceii au răsărit. Au scos căpșorul alb Zăpada au crăpat-o Soarele i-a mângâiat Și i-a sărutat. Pădurea a înviat, Mugurii au

Martie, lună de primăvară Iarna ai alungat Să nu mai auzim de ea Că a fost o iarnă grea. În prima zi a lunii Vii cu mărțișoare Purtate cu drag Ele aduc primăvara în prag. În luna lui mărțișor

E ora de culcat Stai frumos în pat Și te trezești imediat Că un cârcel te-a apucat. Ai o durere cruntă Îți vine să urli Cârcelul nu trece Nici cu gheață rece. De îl ai la picior Te forțezi să

Mama cloșcă E fudulă Că are zece pui Galbeni ca niște gutui. Dimineața când e rouă Îi duce cloncănind În grădină la scurmat Să găsească de mâncat. Când s-au văzut liberi, Au fugit care

De când e omul pe pământ Speranță a avut Că ceea ce își dorea Se va îndeplini cândva. Că speranța era în dragoste, În câștig de bani, Un examen luat Sau în post avansat. Că era în altceva, Cu

Cum norii aleargă pe cer, Alerg în parcul cu trandafiri Să ne întâlnim Că ne iubim. Seară de seară Luna și ea Privește în jos La dragostea mea. Stelele sclipesc bucuroase Când ne văd împreună

Pe mal eu stau și plâng Lacrimile-mi cad Râul le duce repejor Spre al meu dor. După tine tot oftez Că nu mă crezi Am un dor mistuitor Ce este nimicitor. Degeaba plâng acuma Că a mea iubire Eu

Sunt oameni ce de mici S-au învățat să mintă Nu spun adevărul Și te duc cu zăhărelul. Chiar dacă au fost admonestați Ei nu s-au dezvățat Și așa au crescut Și mai nimic n-au făcut. În orice

În zori de zi Apare un balaur Ce trece cu un zgomot asurzitor Și în fluierat pătrunzător. Orătăniile din ogradă Fug speriate care încotro Să nu fie înhățate Și mâncate. Pe unde a

Când se înserează, Stelele timid apar, Luna după un nor se ivește Venus strălucește. Lacu-i adormit, Este liniștit, O undă nu tresare Acum spre înserare. Stufărișu-i tăcut Locuitorii lui s-au

În parc la nisip, Supravegheate de bunici, O copilă se juca Cu alții ca ea. Copila s-a mărit, Se plimba cu trotineta Dar tot cu bunica în parc era Acolo se recrea. Mai târziu, avea bicicletă