Poezie
Mincinosul
1 min lectură·
Mediu
Sunt oameni ce de mici
S-au învățat să mintă
Nu spun adevărul
Și te duc cu zăhărelul.
Chiar dacă au fost admonestați
Ei nu s-au dezvățat
Și așa au crescut
Și mai nimic n-au făcut.
În orice împrejurare
Are gură mare
Dar înșiră minciuni
Crezând că sunt minuni.
Cel care minte
In ochi nu te privește
Se uită pe lângă tine
Cred că și lui îi e rușine.
Dar nu-i merge toată viața
Ceilalți și-au dat seama
La minciunile care le înșiră
Râsul și-l înăbușiră.
Minte precum respiră
Te uiți la el și te miri
Cum adevărul îl ocolește
Și în minciuni nu greșește.
Acesta este un nărav
Ce nu-l poți combate
Mincinosul numai așa se simte bine
Spre a lui rușine.
0016
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodora Bucur
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodora Bucur. “Mincinosul .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodora-bucur/poezie/14203121/mincinosulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.