Teodora Bucur

O fată cânta La pian dragostea sa Notele zburau Și în aer pluteau. Cânta cu atâta ardoare Că notele plângeau Și se tânguiau Și se văitau. Au tot plutit așa Ți-au bătut în geam Tu ai

E zăpușeală, Pe cerul senin Cineva a pictat În nor întunecat. El s-a tot lățit Alții au venit S-au ciocnit Și un fulger a pornit. Aerul l-a despicat Undeva a căzut A urmat un bubuit De ne-a

Vântul îmi poartă Dorul până la tine Și îți șoptește la ureche Iubirea mea fără pereche. Stai și ascultă Cum vantul îți cântă Despre iubirea mea Ce n-o pot uita. Cântecul când îl vei auzi La

Cum susură apa de izvor Și omul setea-i trece Așa te sorb eu din priviri Dar dragostea nu-mi trece. Cum dunele în desert Nu au deloc verdeață Așa eu mă usuc de dor Că mă privești

Într-un codru înverzit, O copilă mergea Un coș cu merinde avea Pentru bunicuța sa. Pe cărare s-a întâlnit Cu lupul din poveste Copila când l-a zărit Iute a fugit. Pe bunicuță a avertizat -o Că

Cerul s-a deschis Hristos a trimis Lumina sfântă a coborât La Sfântul mormânt. Semnul divin s-a adeverit Iisus Hristos nu a murit Ci de Tatăl înviat Și în ceruri urcat. Lumina sfântă a fost

Aș vrea iar tânără să fiu Copil la mama acasă Să râdem și să vorbim Să fim iar toți cinci la masă. Aș vrea elevă iar să fiu Să merg din nou la școală Să am din nou de învățat Să nu ajung o

Iisus Hristos a înviat Din mormânt s-a sculat Dumnezeu L-a chemat Și pe tron L-a așezat. Creștinii toți sărbătoresc Învierea lui Isus Hristos Ce la ceruri s-a ridicat Și pe moarte a călcat. La

Șoptește pasărea din pom Șoptește Dunărea albastră Șoptește vântul printre nori Cât te iubesc eu dragă fată. Copilă dragă, te iubesc Cum mugurii iubesc lăstarii Și pomii care înfloresc Sub

Mă închin Ție Iisus Hristos Și-ți dăruiesc a mea iubire Că fără Tine n-aș fi eu Creștină-ntre creștine. Iubirea mea e sfântă La Tine să ajungă În rugile mele Pun suflet în ele. Privirea mi-o

Un gândăcel mititel, A ieșit la soare nițel Că era anchilozat În pământ cât a stat. La soare era bine tare Căldura era binefăcătoare Piciorușele i s-au dezmorțit Și iute a pornit. Mergea prin

Dintr-un măr căzut Scăpat nemâncat Bătut de ploi și vânt În pământ a intrat. Nu știu cât Acolo a zăcut Dar într-un an Un pomișor a apărut. Câte un pic in fiecare an El s-a tot

În căsuța ei micuță Stă și toarce-o bătrânică Fața, mâinile-s ridate Că mulți ani duce în spate. Lumânarea ce-i pe masă Luminează slab în casă Este liniște și tihnă Ce te-nbie la