Poezie
Gândăcelul mititel
1 min lectură·
Mediu
Un gândăcel mititel,
A ieșit la soare nițel
Că era anchilozat
În pământ cât a stat.
La soare era bine tare
Căldura era binefăcătoare
Piciorușele i s-au dezmorțit
Și iute a pornit.
Mergea prin iarba deasă
S-a îndepărtat de casă
În calea lui a întâlnit
Un vrăbioi lihnit.
Tare s-a mai speriat
Că va fi mâncat
Dar vrăbioiul l-a liniștit
Că s-a uitat la el scârbit.
Vrăbioiul l-a asigurat
Că nu va fi mâncat
Că burtica lui cere
Semințe de mere.
Gândăcelul a oftat ușurat
Că acum a scăpat
Și-a luat-o la picior
Mai departe repejor.
O ploaie a pornit
Era să rămână înnămolit
Și să fie luat
De șiroiul ce s-a format.
Ca să nu fie înecat
Cu greu într-o tufă a intrat
De stropi s-a scuturat
Și a așteptat.
Nu i-a plăcut deloc că era udat
Ploaia când a stat
La soare s-a uscat
Și spre casă s-a-nturnat.
Gândăcelul s-a gândit
Că era mulțumit
Că ceva rău nu a pățit
Și cu viața n-a plătit.
0032
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodora Bucur
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 167
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodora Bucur. “Gândăcelul mititel.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodora-bucur/poezie/14201842/gandacelul-mititelComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.