Teodor Dume

iată un micropoem de sine

"cît ești trăitor
miroase cu grijă
înapoierea frunzelor în arbori"

aprecieri!

am citit fără "și aerul era greu"


"mi-am închis sufletul într-o colivie de fier
cuvintele erau cumva de porțelan - când se loveau de noi se spărgeau într-o mie de cioburi -
aripile lui uitaseră să zboare "

deosebită mi se pare prima strofă.
acuratețe, contrast bine reliefat. o pondere a stărilor bine echilibrată

aprecieri!

da, îmi plac capetele acoladei: simplitate și împlinire.
"fusese o tablă de șah
și atât
...
doar fetița care scria povești fără sfârșit
își va aminti
poate"

aprecieri!

ei, da. un text cu o deschidere care-mi place. place tonusul natural, transpunerea, claritatea și simplitatea bine rostuită prin cuvânt.
încadrarea perfectă a momentului developat în interiorul stărilor adaugă valoare și împlinește.
spunea cineva că "la rădăcina oricărui lucru se află simplitatea".
aici găsesc o etică a simplității cu deschidere și intrepătrundere largă.

aprecieri și

stea

deși nu sunt de acord cu strictețea construirii acestui gen de a respecta toate canoanele lui, nu pot să nu fiu de acord cu lucrătura simplă care redă frumusețea cuvântului în starea ei naturală.
autorul aici reușește foarte bine să apropie cuvântul de suflet prin cele câteva elemente caracteristice perceperii și surprinderii clipei în câteva secvențe de calitate. dar dincolo de orice referire la gen, simplitatea acestor secvențe oferă sentimentul bucuriei, sentimentul împlinirii și totodată aceste elemente vorbesc despre acea percepere și culoare a lucrurilor.
să fiu iertat de autor și de către iubitorii genului dar mie îmi place să le numesc micropoeme. motivația e simplă; oferă sufletului meu hrana de zi cu zi, oferă eleganță și naturalețe cu atât mai mult cu cât tema e cea a momentului care pliază pe suflet stări care împlinesc. bucuria dată de autor prin aceste câteva cuvinte de a mă reîntoarce în copilărie pentru a mă revedea cu bunicul este fotografia împinirii mele.
și da, închei nu înainte de a-mi etala părerea despre simplitatea lucrurilor și în general despre tot ce înseamnă simplu(nu simplist). după mine simplitatea este suma tuturor lucrurilor care oferă garanția înțelegerii și merită să te apleci asupra lor.

pe lângă steluța de suflet ofer și una galbenă care va lumina drumul înspre copilărie și casa bunicilor acelora care se mai pot reîntoarce în copilărie.

da, apreciei și
stea

ce mi-a plăcut?
scanarea atentă , punctarea, trasarea, reliefarea, firul întins- vetricalitatea și scheletul construcției ce va fi durabilă.

da, e bine așa

aprecieri!

mie îmi plac textele a căror scurtime te fac să aștepți înlăuntrul cuvântului până când unghiul din care privești ți se pare unul potrivit.
iată că și aici intarea pare firească, în pasul doi găsești intersecția a două stări care induc teamă, frică dar și speranță. toate acestea trecute prin două planuri care îndepărtează dar și apropie în același timp
"în ziua învierii se aruncă cu pietre/alții pun în palmă tăcerea ca monedă de schimb " pentru ce? pentru "un paradis expulzat infernal"

poate nu aș fi pus acest titlu pretențios din mai multe pd.v. și aș mai lucra la liantul dintre stări.
totuși luminez acest drum care duce înspre blândețe,puritate și izbândă

da, stea

Pe mine acest text mă călăuzește înspre copilărie, spre acea firimitură din care am pornit fiecare spre un sens benefic.
Povestea aceasta care vine dintr-o poveste a unui timp uitat (de către unii) e o scriere curată, sinceră născută din întrebările vărstei de atunci (la care doresc să revin)și care reliefează și împlinește gândul omului din mine, acum.
Această relatare cu nuanțe de suflet poate bucura copilul din noi sau poate traumatiza clipa în care, atunci foarte demult, ne-am dovedit temători și neajutorați în fața provocărilor etalate de relația copil și ființele nevăzute, "Este cineva mai înfricoșător decât balaurul cu șapte capete? Decât zmeu’-zmeilor, paraleu’-paraleilor? Este cineva mai înfiorător decât Muma Pădurii? Decât Ghionoaia? ".
Scriitura de față creionează în copilul de atunci strategii de moment pe care nu am știut și nici nu am putut să le manipulez în sensul benefic ființei din mine.
Da, scriitura de aici reconstruiește în mine fiecare parte a copilului care eram.
Raportându-mă la toate elementele acestui text rămân surprins de modul în care autorul reușește să lipească secvențele unor stări mai mult sau mai puțin afective, păstrând încă viu instantaneul developat în mintea de acum a omului matur.
Viziunea autorului este și a mea dar și a acelora care constată acum propria frumusețe a copilăriei dar și urâțenia personajelor prin care eram "puși la colț" și "cumințiți".
Iată că acele căutări s-au împlinit " Peste timpul cel de copil. Așa cum sari coarda și cânți. Ești dintr-odată înconjurat de toți copiii de pe scena ta care bat din palme ritmul săriturii și se alătură cântecului cu vocile lor pițigăiate, asaltându-se unii pe alții cu veselie, chiuind, băgându-se care mai de care în joc, până ce pământul se rotește mulțumit, ca o moară de făină. Creștem cu zor asemenea pâinii care sfârșește într-un om cu grija zilei de mâine.
Să închid ochii! Iată-mă înapoi într-un lan de grâu... Trăiesc verde!"

Da, respir, trăiesc...și luminez cu o stea acest text dar și gândul care mă va duce pe drumul înspre copilărie.

cristina rusu,
sunt încântat de acest semn al luminii pe care mi l-ai dăruit în săptămâna luminii, ca gest pentru cei care au fost și nu mai sunt.

mulțumesc mult

paște fericit!

de fapt avem de-a face cu o legătură de suflet a autorului cărții cu ceea ce ne menține echilibrul în acest univers, cum bine puncta domnul George Pașa în prezentare," moartea, iubirea, Dumnezeu, cântecul, copilăria, lumina, noaptea etc., viziunea poetică este una particulară, în care singura alternativă a nopții în care se va scufunda totul nu pare a fi decât locuirea în secundă și eternizarea sa prin iubire și creație."

felicit autorul cărții pentru izbândă
și mulțumesc domnului George Pașa pentru modul în care a reușit, prin prezentarea de față, să plieze pe sufletul nostru cuvântul rostuit cu mult meșteșug de către Ioan Vintilă Fintiș

cu sinceritate,

Liviu Ioan Mureșan,
o încântare și o mare bucurie trecerea, aprecierea și semnul luminos.

Maria Gheorghe,
apreciez privirea de dincolo de ocean.
mulțumesc frumos


cu sinceritate,

eheee, ce bine zici, ottilia!
chiar că acel element este nelisit stării pe care o descriu mereu din diferite unghiuri.

mii de mulțumiri,

da, într-o lume mereu în mișcare nu există perfecțiune, spuneam cândva.
deosebit mi se pare modul în care reușiți să punctați și să adunați stările într-un loc al trăirilor de moment sau într-o secvență mereu în mișcare.

"suntem aici să facem și să dregem greșeli
nu să ne specializăm în falseturi
ale perfecțiunii"

aprecieri!

da, mi-a plăcut cum ai adus în același plan, prin radiografia unei clipe, două timpuri ale existenței bine punctată.
"o ceață cum ultimele clipe
ale dinozaurilor
după luni înghețate.
înțeleg viața
fluier o melodie comunistă.
anii asemeni dinozaurilor
tot mai grei."

aprecieri!

felicitări angela pentru darul și bucuria de suflet!
și mulțumiri ioanei geacăr
pentru frumoasa prezentare punctată în detaliu!

da, "Memoria e un loc al statuilor de ceară, cărora doar energia pasională a poeziei le dă viață."

pentru trecere și comentariu.
da, e mai concentrat textul pentru că am vrut să dau posibilitatea deschiderii și altor unghiuri.
cititorul se poate regăsi în acest mesaj indiferent de unde și în ce mod va privi.

multă stimă,

o prezentare bine cotată.
felicitări, LIM!
mulțumiri, ottilia pentru modul în care ne-ai pus pe tapet acestă realizare pentru care ne bucurăm cu toți.

cu sinceritate!

da, iată un text puternic cu o intrare sigură , iar stările, deși evidențiate separt sub aspectul tentei dată de către autor, ele converg spre un întreg absolut.
și pentru că vorbeam de tentă aici găsesc unghiul potrivit cititorului din mine pentru a remarca efectul unei explorări bine creionată pe latura pe care eu o numesc viață. remarc de asemenea liantul foarte potrivit folosit pentru cele două capete ale acoladei.

felicitări, pentru un text bun!

dan petruț camui,
trecerea ta îmi confirmă un cititor avizat care își hrănește sufletul cu acele stări pe care și le asimilează într-o liniște deplină a momentului.
mă bucur că ți-a plăcut și că ai sesizat unele nuanțe dintre cititori.
multă stimă,

ottilia ardeleanu,
în interiorul meu lăsat de izbeliște era nevoie de o lumină și iată că a venit de la tine.
mă bucur sincer acest comentariu pentru că deduc că trăirea momentului a fost nu numai al meu ci și al altora.
mulțumesc pentru steluță, mulțumesc pentru sinceritate și pentru căpldura de care ai dat dovadă trecând prin pagina mea.

cu sinceritate,

frumos conceput și rânduit commul, domnule ioan liviu mureșan.
unghiul din care s-a privit este corect.

mii de mulțumiri