Simplă impresie

mi-a plăcut joncțiunea dintre imagini și cuvinte. Un text cu efect imediat. O pătrundere directă dinspre iarnă către primăvară. Cu lupi cu tot.

da, iată un text puternic cu o intrare sigură , iar stările, deși evidențiate separt sub aspectul tentei dată de către autor, ele converg spre un întreg absolut.
și pentru că vorbeam de tentă aici găsesc unghiul potrivit cititorului din mine pentru a remarca efectul unei explorări bine creionată pe latura pe care eu o numesc viață. remarc de asemenea liantul foarte potrivit folosit pentru cele două capete ale acoladei.

felicitări, pentru un text bun!

Atenție, versul "starea aceasta nu se învață/ la școală" este pur demonstrativ, fără valoare în text pentru că nu poate justifica versul "frisoane tăcute precum păianjeni/ de sticlă".În schimb ceea ce urmează este valoros până la capăt. "arunc o piatră pe luciul apei/ sparge sărind din loc în loc/ ochii ce mă privesc/ din adînc/ înghețul nu e mare lucru cînd ai/ tensiunea mărită/ și inima bate să iasă/ la ușă/ cealaltă inimă/ pe malul celălalt se mișcă o jivină/ cărnoasă(?)/ o foame teribilă m-a cuprins/ ca de lup/ urlăm fiecare de pe malul său/ pînă spre primăvară". În concluzie, nu de finisări duce lipsă poemul ci de o mai amplă argumentație a ideilor, de un fel de deschidere a ușii cu clopoțel de avertizare a ospeției.

pentru comentarii și impresiile lăsate. Domnule Mihalache, chiar speram că versul respectiv va fi de efect. O să mă mai gîndesc acolo.