Teodor Dume

magdalena dale,
mă bucură mult vizita unui om deosebit în pagina mea, dar în mod special mă bucură aplecarea pe text care mă pune să gândesc și să continui în acest stil pretențios. acest comm este de fapt nu un semn de lectură ci unul de îndrumare, învățare a stilului la primii pași făcuți.

mulțumirile mele de suflet sunt sigur că nu sunt îndeajuns dar promit că voi continua cu multă grijă scriitura de față.

cristina rusu,
onorat și bucuros de detalierea regulilor de pătrundere în profunzimea stilului.
sunt bucuros pentru că ai dat atenție textelor mele iar cuvintele de încurajare sunt benefice în drumul meu înspre literatură.

cu promisiunera că voi mai scrie în acest stil,
vă alătur mulțumirile mele de suflet și vă invit să-mi fiți oaspeți cât mai des.

cu sinceritate,
teodor dume,

mulțumesc mult, ioana!
da, sunt firimituri de copilărie din copilăria noastră.

cu sinceritate,

un juriu cu greutate, o carte pe măsură și o informare benefică, sunt doar câteva elemente care compun un întreg bine definit.

mă bucură fiecare apariție, cu atât mai mult cu cât jurizarea a fost un filtru greu de trecut.

felicitări domnului George A.,și mulțumiri doamnei Angela

luminez calea înspre cititor

cu sinceritate,
teodor dume,

Da, despre cele ce au fost, sunt și vor fi...
Într-un studiu de cercetare critică asupra poeziei române, Titus Maiorescu evidenția faptul că poezia "cuprinde idei manifestate în materie sensibilă".
Nu știu dacă putem vorbi despre depășirea formelor și tehnicilor în poezie, dar sunt sigur că aici de față avem un element care duce înspre perfecțiunea formală în poezie. Spun asta pentru că avem, în textul de mai sus, formă-armonie-ritm și toate acestea derivă dintr-o idee, dintr-o stare sufletească exprimată direct printr-o comunicare cu autorul." Nicio durere nu mă încearcă,/
semn că și liniștea aceasta naște pui vii de lumină(...),N-a trecut vremea pentru mirări,/n-a sosit aceea a prăbușirii în sine;/așteptarea va fi totdeauna toiag risipirilor,/pulsul memoriei, mai viu decât secunda abia depășită(...)Toate se-ntâmplă așa ca să existe un sens,/fie și în dezastre neprevăzute de astre,(...)De-aceea, nu te mira că nu-ți vorbesc/
despre pocnetul castanelor pe trotuar;/închide-mi, mai bine, o vreme, ecoul,/
spre-a-l deschide în ultima toamnă."
Funcțiile textului de față definesc o atitudine care ilustrează ideile autorului și se reflectă în mesaj prin sentimente.
Atitudinea aceasta nu este un experiment în căutare de posibilități pentru că între ideile poetului-formă-stare există comunicare, cel mai benefic element al creației.

Las o dâră de lumină pentru TRECEREA NOASTRÃ...

cu sinceritate,
teodor dume,

Ioan-Mircea Popovici,
onorat și bucuros ca să vă am ca oaspete în pagină.
mulțumesc mult pentru semnul de lectură, punctarea mesajului și luminița care îmi va lumina reîntoarcerea, fie și pentru o clipă, înspre copilărie și sfaturile de suflet ale unui părinte grijuliu și iubitor

cu multă stimă,
teodor dume,

bine punctată prezentarea!
felicit autoarea cărții și mulțumesc domnului Ioan-Mircea Popovici pentru redarea frumuseții dintre coperțile cărții.
cunosc scriitura annei din lecturile constante de pe site-urile literare.

da, "De aici incepe povestea, ca răspuns la întrebarea: de unde vine bila aceasta?"


înalț o stea

un text împlinit.

iată cîtă poezie aici!

"cerul chiar nu există -
ce vezi e doar ochiul tău
privindu-se pe sine"

de memorat

sincere aprecieri!

ehe, veronica!
nu se știe niciodată la rădăcina cărui pom pui apă dar nici pe rădăcina cărui pom o tai...
e o zicere de-a mea și uite că se potivește foarte bine textului tău.

mă bucur că încet cu încetul aduni materiale pentru o posibilă carte. zic, bine?

și da, " poate că va apărea cândva, undeva, o poveste despre elevul Ceaușescu Nicolae din clasa XI-a, cine știe? "

aprecieri!

mulțumesc pentru intervenție și punctarea în esență a ceea ce ne motivează credința în Dumnezeu.

cu sinceritate,
teodor dume,

Daniela Luminița Teleoaca,
iată că mesajul a fost bine recepționat și mă bucur pentru asta. mă bucur și pentru faptul că încurajarea vine de la un cititor avizat, prieten al cuvintelor.
voi medita asupra acelor stări care vin să împlinească un lucru firesc dar pe care nu-l putem percepe ca atare datorită semnelor de întrebare asupra "realității de dincolo de lut". explorez mereu acest teren. poate că va veni și vremea răspunsurilor...

mulțumesc foarte frumos

cu sinceritate,

tea nicolescu,
o trecere benefică ce mă bucură mult de tot.mă bucur că ai punctat esența. după ce ne desprindem de rădăcini ne mai rămîn amintirile...
te mai aștept
cu sinceritate,

ottilia ardeleanu,
ca de fiecare dată o trecere constructivă. mă bucur că vine de la un oaspete drag

răzvan racheriu,
da, e un text scurt, atât doar cât trebuie pentru a puncta ceea ce voiam să spun. și decentă pentru că autorul din mine nu știe să scrie altfel.
nu știu ce ai vrut să spui aici " departe de prodigios."
eu ca autor (dar nici stimabili mei cititori care au lăsat semn aici în subsolul textului) nu am (au)spus nicăieri că acest text este unul prodigios. sau poate nu a-i îneles definiția cuvântului PRODIGIOS. iat-o:PRODIGIÓS, -OÁSÃ, prodigioși, -oase, adj. Ieșit din comun (prin cantitate, bogăție, varietate, calitate); uluitor, extraordinar, uimitor. [Pr.: -gi-os] – Din fr. prodigieux, lat. prodigiosus.
mulțumesc totuși pentru trecere și semnul de lectură.
multă stimă,

ștefan petrea,
mulțumesc pentru apreciere și pentru modul în care a-i văzut mesajul.
cu sinceritate,


tuturor trecătorilor pe aici, indiferent de gândurile lor, mulțumiri de suflet
cu sinceritate,
teodor dume,

mulțumesc mult veronica
pentru trecere și punctarea în esență. da, am trasat direcția de mers a unui ritual concentrându-l puțin pentru că în celelalte texte, cu aceeași temă, am marșat pe detaliu.

cu sinceritate,
t. dume,

o scanare atent făcută, ca de obicei, numai că aici trecem de la suflet la ochiul frumosului.cât de bine pășești înlăuntrul culorii! cît de bine reușești să swcanezi bucuria de suflet a creatorului dar și a privitorului. îmi place că privești dintr-un unghi aparte din care îți poți modela sufletul.
și totuși mai sunt de așteptat multe răspunsuri la întrebările pe care și le-au pus privitorii
"M-am întrebat, privind marele număr de tablouri ale lui Cezanne reprezentând Mont Sainte-Victoire, de ce ambii artiști s-au oprit, fascinați, la pictarea aceluiași deal? Ar putea aceste tablouri fi considerate variațiuni pe aceeași temă? Dar n-a pictat și Claude Monet o serie de tablouri cu aceleasi căpițe, în diverse culori? Iar Brâncuși n-a scupltat mai multe "Madame Pogany"? Să fi fost numai nevoia de "șlefuire"? Poate că semnificația repetiției este nevoia reîntorcerii -în timp- la sine. Revizitarea prietenilor, a locurilor, ascultarea aceleiași muzici, revenirea la carțile citite constituie, cred, o renîntâlnire cu noi înșine. "

luminez nu numai gestul de a scana în sufletul artiștilor dar și calea înspre lumea răspunsurilor, dacă ele vor exista vreodată.

aprecieri!
teodor dume,

bine ai revenit, ioana!

mi-a plăcut titlul dar și finalul, unul strong


"dar poate că auzindu-ne cerul cândva
vom înțelege îndepartarea de
respirația unică
din sfericitatea în care am fost"

observ că la revenire ai schimbat tenta textelor. și e de bine.

cu sinceritate,
teodor dume,

silvia,
"ca un licurici în cutia cu fursecuri", vin să te felicit pentru minunata realizare.
frumos titlu și deosebită copeerta!

cu sinceritate,
teodor dume,

o scurtimă atent construită.

"de la atâta lumină
mă poți privi în ochi
doar pe mine"

aprecieri!

da, bărbatul vârf de săgeată...
bărbatul cuvânt, atingere și forță

pune pe gânduri

aprecieri!

întrebarea pusă aici, ce salvăm: viața cuiva sau adevărata artă?
este o întrebare cu două tăișuri. iată și argumentarea;
se spune că pentru a preveni un mare rău trebuie uneori să folosim răutatea pentru a învinge răul RÃU.
și după cum se știe viața unui om este sacră. nu voi face filozofia vieții ci doar voi puncta elementele definitorii care m-au făcut să dau acest răspuns.
tot eu spuneam că cel ce ocolește suferința moare încet pentru că nimeni și nimic nu poate înlocui atingerea. da, nimeni și nimic nu poate frâna salvarea unor vieți chiar dacă acea salvare ar cere un alt sacrificiu. valoarea unei ființe constă în ceea ce este ea de fapt. sigur că da. frumusețea cuvîntului, arta în general, indiferent de gen sau planurile din care privim sunt urmele unui popoar, ale unei nații și acea nație trăiește prin ceea ce lasă urmașilor. iată de ce spun că întrebarea este cu două tăișuri. aici suntem puși în a alege între două sacrificii. sacrificăm ființa sau identitatea unei nații?. și repet: ființa umană sau identitatea unui popor?
sunt elementele principale de recunoaștere a ceea ce am fost sau suntem. și totuși, în zilele noastre,valoarea este încorsetată de nevoile zilei. făcând un sondaj de opinie sunt ferm convins că 95% va răspunde că va salva viața cuiva. restul de 5 % sunt cei care aduc un sacrificiu frumosului prin ei înșiși.
deci, salvarea unei ființe este un gest sacru, indiferent de efectele imediate sau în timp ale gestului.
și dacă intrăm în politica universală a lumii, desigur că salvarea unei națiuni ar fi, și este, prioritară.

e o întrebare asupra căreia merită să ne aplecăm pentru a zăbovi, fie și pentru o clipă.

bună întrebare, veronica.
felicitări!

luminez calea cititorului înspre această întrebare
cu sinceritate,
teodor dume,

sunt aici un mănunchi de micropoeme care se împlinesc prin forma dar și forța lor interioară "Până la acordul final, tragi un somn, să-i visezi începutul","Să înșeli amăgirea doar cu propria-i lecție!".
mesaj bine conturat și împlinit sesizabil pentru cei ce iubesc esențele.

"Fără o scăpărare a minții, nici un cuvânt nu se-aprinde,
nici inima n-ar putea să dea gravitate momentului.

Nimic nu vine de la sine, totul de-acolo pornește."

stil identificabil
tentă cu deschideri de sensuri, benefic cititorului indiferent de gusturi

contrar observației anticomentatorului meu eu găsesc un text cu porniri de sensuri, bine strunite, înspre limitele normale ale unui cadru obișnuit din scriitura domnului George Pașa.

pentru mine lectura acestor texte a fost o îmbogățire a vocabularului cunoașterii unor sensuri confirmate aici.

aprecieri sincere,

luminez capătul pentru un alt început

cu sinceritate,
t. dume,

pentru trecere și semnul luminos. poate ajută la degajarea căii de acces înspre o lume necunoscută mie, desigur și altora.
sunt aici, și peste tot în scrierile mele, stările de zi cu zi care mă frământă și uneori mă pun în gardă.
și totuși, mâine va mai fdi o zi...

cu sinceritate,
teodor dume,