Teodor Dume

poemul împlinește lectura, dar strofa a doua mi-a căzut la inimă

\"te privesc de câteva zile
cum gheața se sparge sub tine
un spectacol trist, nu aplaudă nimeni
îmi bag mâinile în buzunare și râd
oare cine e omul acela
dezlipit de pământ\"

cu sinceritate,
teodor dume,

împlinirea poemului vine din cuvântul
simplu rostuit cu sensibilitate

\"iubirea mea a ruginit

ca tabla unui tobogan colorat\"

am lecturat un text bun
o să mai trec

cu sinceritate,
teodor dume,

simplitate și împlinire

\"înghite-mă ´ncet
ca pe un fruct
lăsat să se coacă
în inima verii\"

poem plăcut
o să mai trec prin pagină

cu sinceritate,
teodor dume,

pe structură ușoară, bine gândit poemul. stările din cotidian alunecă inspre împlinirea ideii calm și sigur. un discurs poetic de exepție
la fel finalul care concluzionează

\"așa l-au găsit cu frunzele așezate în formă de garsoniere
pe pieptul său ridicat spre soare și iubire\"

cu prietenie,
teodor dume,




|

îmi place ideea poemului, o radiografie atent realizată. iar finalul aduce împlinirea

\"toate se întâmplă doar în noaptea de duminică spre luni
uneori săptămâna are o singură zi\"

cu sinceritate,
teodordume,

am citit textul încă în primele minute de la postare. forma de acum, mult mai aeresită, îmi place. deși deschiderea lui spre meditație este evidentă ,limbajul coerent conferă, cititorului din mine, înțelegerea mesajului întocmai, dar ultimul și antipenultimul vers se încăpățânează să se lase descifrat...deși, prin acolada prima strofă-ultimul vers, există legătură

cu sinceritate,
teo

domnule radun,
îmi place revenirea ta prin cuvânt.
paralela dintre \"eu și tu\", deși scurtă în derularea evenimentelor, reușește prin înlocuirea zalei

\"într-un albastru intens
fierarul din mine
călește-o ancoră în soare. \"

plăcut textul cu întregul. aștept o nouă producție.

al 13-lea cititor. sper să fie de bine...
cu sinceritate și bucuria
revederii prin cuvânt,
același,
teo

o să pun o vorbă bună prin cuvânt, doar el împlinește prin rostire.
mulțumesc de semn. te simt aproape.
același,
teo

un poem de suflet,ritm-rimă-împlinire.
o aplecare asupra lui astâmpără inima. mă mir că nu sunt treceri și semne...
sigur că nu poate fi o scuză stilul clasic. poezia adevărată s-a născut din acest stil.

\"Tu nu te teme ! Te-nvelesc cu pace
Și ți-oi șopti povești din vremi apuse.
Iar somnul lin să-ngroape presupuse
Stafii sub ale iernii reci cojoace.\"

o exprimare elegantă. îmi place!
cu sinceritate,
teodor dume,

corect a se citi, extrem de delicați,
scuze, tastatura...

Plopeanu Petrache,
așa este, \"mă duc să mor puțin\" apoi mă întorcsă văd cine...ce...
evident că există \"o vibrație comună\" și acea vibrație e teama de moarte de care nu scapă nimeni.ne învăluie și vrând nevrând acceptăm starea ca pe o binecuvântare...

mulțumesc mult de gând
cu prietenie,
teodor dume

cezara răducu,
trecerea ta e o încântare. o bucurie desuflet însetat...mulțumesc. evident că \"lacrimile fac parte din circuit\". fără ele nu putem exista. ele își au lăcașul în fiecare din noi numai că unii le exteriorizează mai mult sau mai puțin. cei care plâng în ei suferă cumplit, cezara. și mor încet, vorba poetului...

stimă și
cu multă prietenie,
teo

dan herciu,
nu-mi trecea prin cap că voi fi vizitat de dan herciu. bucuriae cu atât mai mare cu cât știu că vorbele tale vin din inimă. bas chiar sunt măgulit de aprecierea făcută. și să confirm starea o să adaug...
noi toți o să mergem, mai devreme sau mai târziu, să cumpărăm cămașa dacă ne respectăm credința și pe noi înșine. iată că uneori mulți dintre noi nu știm acel amănunt.cine suntem...și care ne e rostul aici pe pământ...
mulțumesc de aprecieri
te mai aștept
stimă și considerație,
teo

ps.revin cu specificația. în momentul postării comentariului tău în același timp și secundă amândoi vorbeam unul cu celălalt fără a ști că defapt gândurile noastre se uniseră întru împlinirera cuvântului la fracțiuni de secundă. iată deci că există telepatia-coincidența și poate un alt fenomen nedefinit.foarte curios lucru...
același,
teo

da, devenim extrem de delicvați atunci când vrem să ne întoarcem la Cuvânt
mulțumesc,prietene!

stimă,
teo

\"te-aș învăța cum se doarme-n pustiu
cu trupul tras peste tine și-atât \"

poemul respiră din frumusețea exprimării și imaginilor deosebit de frumoase așezate cu tact tocmai acolo unde să vină în întâmpinarea cititorului
și un final deosebit;

\"și dacă te-aș întâlni, te-aș învăța să mori
fără să stai sub streașină
în tălpi să mă simți doar pe mine\"

cu sinceritate,
teodor dume,

îmi place construcția poemului, atent gândită.mesajul respiră din cotidian prin simplitatea exprimării, împlinind poemul
am citit un text bun

\"Alexandra e îmbrăcată în negru și e tristă
toată ziua stă în geam cu ochii pe cer și cu mâna pe inimă\"

cu sinceritate,
teodor dume,

o tendință de a împlini frumosul prin singura punte, sufletul. și iată c-ai reușit.ba mai mult, știi să percepi strigătul naturii ca nimeni altul.

\"cireșii își pun dantele la manșete
frunze pocnind
ca niște pântece
cu termen depășit\"

și titlul e bine ales.

cu sinceritate,
teodor dume,

da, o construcție atent gândită care face să zăbovești asupra textului.cel de față e mult mai aeresit și dă posibilitatea integrării cititorului în conținut-mesaj fără prea multă uzură de timp.mie îmi place mult mai mult modul acesta de redare. îmi place și versul de final.

\"cu dreptul ultimului egoist al lumii ei perfecte\"

și dacă-i vorba de împărțit frumusețe, vreau și eu un hectar, dar nu oriunde ci pe fâșia hatului \"18-2o ani\"

cu prietenie,
teodor dume,

mulțumesc pentru semn. încercarea e reușită. \"fiecare naștere/trezește din somnul adânc/trupul apei\". frumos!
vă aștept cu drag!

cu sinceritate,
teodor dume,

sunt bucuros că citești și îți place.cum să mă supăr. tu poți interpreta acum vrei. mulțumesc, doruleț!

cu prietenie,
teo

eugene,
mă bucur de trecerea ta și îndeosebi că ți-a plăcut. împlinirea autorului e atunci când cititorul se împlinește și el prin lectură.
îți mulțumesc încă odată pentru aprecieri

cu prietenie,
teo

de vizită și semn. da, prin gura clopotului rostuim cuvinele care vin în ajutorul celor slabi

stimă,
teodor dume,