Poezie
frunzele erau aranjate în formă de garsoniere. sânge și clorofilă
atlas pag. 1
2 min lectură·
Mediu
după ce ea plecase
nevoia de spațiu a dispărut avea atât de mult loc
printre picioarele sale răsăreau terenuri de golf și aeroporturi
de pe unul din acestea el spunea înainte că se numește inimă
ea își luase zborul definitiv
și-a făcut unele calcule
avea un apartament cu banii de pe el
își putea lua o garsonieră
și-i și rămâneau bani în plus de țigări și alcool pentru câțiva ani
credea că și-a găsit arhimedicul punct într-o banală garsonieră
a mers la cea mai apropiată agenție imobiliară
apoi la alta și la mai multe
erau multe garsoniere dar simțea
că este în continuare prea mult spațiu
le cerea o garsonieră care să fie pe măsura stării sale existențiale
dar peste tot ceea ce i se oferea
depășea posibilitățile sale de echilibru
s-ar fi simțit în fiecare alunecând permanent
noul proprietar al apartamentului l-a dat afară
câteva zile a stat pe la câte un prieten
până când toți s-au săturat de el
trezit pe o bancă în parc a observat frunzele uscate
din toamna trecută cum străluceau pline de soare
s-a așezat lângă ele le-a adunat cu degetele lângă inimă
era în ele exact câtă nevoie avea el de spațiu
așa l-au găsit cu frunzele așezate în formă de garsoniere
pe pieptul său ridicat spre soare și iubire
034.015
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Plopeanu Petrache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 217
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Plopeanu Petrache. “frunzele erau aranjate în formă de garsoniere. sânge și clorofilă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/plopeanu-petrache/poezie/1773830/frunzele-erau-aranjate-in-forma-de-garsoniere-sange-si-clorofilaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
TDpe structură ușoară, bine gândit poemul. stările din cotidian alunecă inspre împlinirea ideii calm și sigur. un discurs poetic de exepție
la fel finalul care concluzionează
\"așa l-au găsit cu frunzele așezate în formă de garsoniere
pe pieptul său ridicat spre soare și iubire\"
cu prietenie,
teodor dume,
|
la fel finalul care concluzionează
\"așa l-au găsit cu frunzele așezate în formă de garsoniere
pe pieptul său ridicat spre soare și iubire\"
cu prietenie,
teodor dume,
|
0
LMImpresionantă punere în imagine a sentimentului de disperare. Confortul morții depășește uneori confortul vieții. Spațiul e aici redat infinitului, iar nevoia personală e identificată neființei.
0
cu drag,