Teodor Dume

cezara,
simplitate și adevăr și...multă așteptare care înseamnă durere

\"când ninge
îți scuturi inima de toate poemele
înflorind alte cicatrici\"

un gând bun!
cu sinceritate,
teodor dume,

un titlu frumos
o conturare reușită a ideii
ce mai, mi-a plăcut întregul

\"când mă transform într-un ghem de tăcere
înțeleg pietrele arșița verii copilul adormit
în ridul bărbatului
însă nu-mi cere să vorbesc despre crivăț
când îl simți arcuind un alt cer peste noi\"

da, un poem sugestiv și împlinit

cu sinceritate,
teodor dume,

da, un joc ascuns într-o simplitate dezarmantă care aduce un zâmbet benefic

titlul e un titlu de manea numai că asocierea cuvintelor nu lasă loc de trecere spre un astfel de curent (nu pot să-i zic gen)

bucuros de fărâma de zâmbet dăruită nouă acelor care ți-am trecut pragul

cu sinceritate,
teodor dume,

a se citi: poem de înstelat

iată simplitatea cuvântului cum bucură, mulțumește și împlinește.
un poem reușit din toate punctele de vedere care se evidențiază prin simplitatea rostirii, formei și liantului folosit întru înțelegere și împlinire.
un poe de înstelat. poate cei cu stele în inventar vor trece prin pagină.

\"este momentul cela în care noi nu avem voie să mișcăm
cînd ceilalți fug în cercuri
fac zgomot
ca să ne putem atinge
ca să vedem frumusețea
pe lîngă care ieri treceam cu ochii închiși\"

frumos!

cu sinceritate,
teodor dume,

domnule mahmoud,
alături de plăcerea revenirii remarc concentrare și împlinire
cele două micropoeme (haiku-uri)confirmă respectarea regulilor acestui gen și împlinirea lecturii mele, pentru care mulțumesc autorului

\"ziduri înalte-
doar tăcerea-n jur pictând
aripi și umbre.\"


stimă,
teodor dume,

...lăsăm în urma noastre dâre care în timp le acoperă uitarea
mulțumesc de semn. cu multă prietenie

același,
teodor dume,

uite, prietene că nu știam de reușita ta la concurs, dar am remarcat modul în care scrii (și scrii bine, ți-am mai spus-o), înaintea \"juraților\" care ți-au răsplătit munca.
te felicit, prietene!
*prima felicitare pentru cum scrii și pentru premiul unu
*a doua felicitare pentru nivelul acordat de doamna ela.
felicitări!

păi vezi că acel \"târzie clipă\" sună mai bine \"clipă târzie\"?
chiar te rog să modifici pentru împlinirea micropoemului tău care este (și unul și altul) de excepție.

mă bucur mult pentru tine

cu drag,
teo

un poem fain, o rostire curată, sensibilă

plăcut finalul.
rețin pentru inimă și gând

\"soarele nu mai vrea să apună
a înfipt degetele în iarbă
și trage tot pământul
încet încet
spre el\"

stimă și considerație,
teodor dume,

doruleț,
concentrare reușită a ideii
în mod special mi-a plăcut:
\"risipă în parc/ frunzele își arată/ fețele-arămii\"

știi că eu îi spun micropoem chiar dacă ai reușit să păstrezi
regulile genului haiku, prin formă, desfășurare silabică (17) 5-7-5
și surprinderea stării.

poate următorul nu-l agreez din cauza \"târzie clipă\". nu-mi place modul în care ai folosit și enunțat momentul. în rest plăcut.

felicitări!

cu prietenie,
teodor dume,

narcis,
da, o poezie construită frumos
cu nerv și măduvă tânără chiar dacă
vorbești despre toamnă și culoarea ei ruginiei.

\"lămâia timpului îngălbenise peisajul
un soare palid își usca rădăcinile deasupra velelor\"

felicitări, narcis!

cu prietenie,
teodor dume,

narcis,
poemul tău e plăcut. în ciuda vărstei tale tinere, scrii bine. trecând prin pagina ta am remarcat siguranță în discurs, (îndeosebi ultimele texte)
imaginile vin să contureze ideea, lucru îmbucurător.

\"tălpile noastre
vor țintui iarăși vânătăi
în pielea asfaltului\"

uite, cât de frumos ai surprins momentul!

promit că voi trece mereu prin pagina ta.

cu prietenie,
teodor dume,

andrada,
ai rostit un mare adevăr. ai pătruns în profunzimea lucrurilor.

\"singura ieșire e propria-mi plecare. nevoită. neapărată. și dincolo de ea naturalețea tuturor începuturilor…\"

rânduri cu deschideri de sensuri.

felicitări!
cu sinceritate,
teodor dume,

foarte bine ai punctat momentul, irina. mulțumesc de prima ta trecere și semn la mine în pagină.
da, oare câți nu ne-am dori să pășim desculți în spatele bunicului...
așa, doar numai așa ne-am retrăi copilăria.
încă un mulțumesc, irina

cu sinceritate,
teodor dume,

sunt încântat și bucuros de trecerea ta și semnul lăsat. de fapt ai strecurat picături de suflet în acest comentariu. mulțumesc pentru gândurile frumoase.
te mai aștept.

cu sinceritate,
teodor dume,

petru hamat,
mulțumesc pentru cuvintele frumoase . da, E-ul, nu pot altfel pentru că trebuie să simți ceea ce scrii ori a scrie la rece sau a construi fără efect ar fi o pierdere de timp. și încă un mulțumesc pentru constanța citirii și trecerii prin gândul meu.

doruleț, prietene
da, ai dreptate de fiecare dată. am mai schimbat registrul trecând de la teama îmbătrânirii și trecerii dincolo la copilărie și adolescență. ce poate fi mai frumos de cât copilăria și adolescența? motivația gândului meu transcris în litere e ceea ce mă frământă, ceea ce simt și trăiesc. voi ăștia tineri nu puteți scrie despre aceste stări pentru că nu le simțiți, dar anii trec și, peste ani, o să-mi dați dreptate.
scriu, zici, cuprinzător. asșa este. încerc să reduc cuvintele doar la câteva, minimum posibil, pentru că atunci când trăirea este intensă cuvintele dispar.
asta am vrut să redau în micul meu poem. o altă lume în care exsist doar eu și bunicul, sau msai bine zis, doar eu și amintirea din umbră a bunicului.
am căutat să-mi limitez imaginile și cuvintele printr-o simplitate a trăirii. și cred c-am reușit atâta timp cât văd că voi, cei care ați lăsat semn, ați simțit momentul sau cel puțin v-ați regăsit .pentru câteva clipe, copilăria.
mulțumesc, prietene pentru tot

cu mult drag, vouă prietenilor mei cititori,
teodor dume,

liviu-ioan,
da, copilăria! o lume sigură pe care ne-o dorim
mulțumesc mult

silvia,
remarc multă prospețime și vigoare în commurile tale care mă fac mult mai atent.
ai punctat bine partea interesantă a poemului, fapt pentru care îți mulțumesc.

doru dorian (3d),
prezența ta mă liniștește și-mi dă senzația de siguranță.
mulțumesc pentru pasajul:\"fericirea și libertatea ființei, acasă\"
și da, urmele se șterg...
mulțumesc, prietene!

cu drag, tuturor!
teodor dume,

un text cu observații punctate atent.
mi-a plăcut, fapt ce mă va face să revin în pagină

\"cum să explici
apele curgând
între pietre,\"

și un final fain

stimă,
teodor dume,

bucuros prietene pentru vizită. din punctul tău de vedere, evident că ai dreptate, numai că trebuie să recunoaștem că moartea, ca și viața, sunt atribute lae existenței pe pământ în care amestecul omului nu este pe deplin justificat. așa cum spunea și liviu-ioan mureșan, trebuie să acceptăm acea guvernare a (sorții, spunea liviu) a existenței. eu consider că fără moarte nu poate exista viața și invers.

mulțumesc, prietene pentru popas. te aștept cu drag și altădată

cu sinceritate,
teodor dume,

da, liviu,
există o soartă și ne guvernează. practic aici nimeni nu poate să aibe pretenții. egalitatea în fața morții e singurul drept după naștere.
bucuros de revenirea ta,

cu sinceritate,
teo