Mediu
Moartea din vis, autor Teodor Dume
Coperta și tehnoredactarea, Mioara Băluță
Editura Pim, Iași/2020
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
DUME,TEODOR
Moartea din vis/Teodor Dume - Iași: Pim, 2020
ISBN 978 - 606 - 13 - 5499 - 3
821 - 135 - 1
Moartea din vis are 154 de pagini și apare într-o ținută grafică deosebită. Această carte se vrea o selecție (Top 100) dintre cele mai bune texte semnate, până la jumătatea anului 2019, de Teodor Dume. De fapt este o realizare de suflet înaintea zilei mele de naștere, 04 aprilie, când voi păși pragul celor 65 de ani.
Cartea nu numai că este o preîntâmpinare a zilei mele de naștere, ci și un dar de suflet pentru voi toți care mi-ați fost alături pe Poezie.ro de mai bine de 13 ani (2007 - 2020).
Vă mulțumesc pe această cale vouă tuturor dar și Administrației Poezie.ro care m-a găzduit și tolerat în toți acești ani.
Același,
Teodor Dume,
***
"Domnule, Teodor Dume
Te felicit din toată inima pentru apariția volumului dumitale de poezie. Citindu-l mi-am confirmat impresia că ești un mare suflet de poet (...).
Poezia, cîtă mai e în lume, se bizuie pe oameni ca dumneata, puri și modești, de bună credință care slujesc cu pasiune, dezinteresat.
Te socotesc unul dintre cei mai de bună calitate din îndeajuns de numeroși tineri literați pe care, de-a lungul anilor, am avut prilejul a-i întîlni"
Gheorghe Grigurcu
(Corespondențe, 20 decembrie 1985))
044.670
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodor Dume
- Tip
- Presă
- Cuvinte
- 242
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodor Dume. “Teodor Dume, cartea cu nr.23: Moartea din vis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/presa/14145371/teodor-dume-cartea-cu-nr-23-moartea-din-visComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
TDMulțumesc Administrației și aceluia care mi/a făcut vizibil textul punându/i o luminiță roșie!.
Victor Țarină,
Mă bucur că/mi ești alături ca întotdeauna.Gestul tău mă face să/mi simt viața cum pulsează. Nu știu dacă ai primit cartea, deși drumul de la oradea la cluj e de o zvârlitură de băț dar știu că cei de la capătul celălalt al țșării au primit/o.
Aceleași mulțumiri și acelora care au privit din umbră și nu au avut curajul și nici tăria să privească în ochi, cum se zice, cartea mea ajunsă la nr.23.
Din tăcerea "tăcută" de aici nu știu ce să înțeleg...
mereu acela;i,
t.dume,
Victor Țarină,
Mă bucur că/mi ești alături ca întotdeauna.Gestul tău mă face să/mi simt viața cum pulsează. Nu știu dacă ai primit cartea, deși drumul de la oradea la cluj e de o zvârlitură de băț dar știu că cei de la capătul celălalt al țșării au primit/o.
Aceleași mulțumiri și acelora care au privit din umbră și nu au avut curajul și nici tăria să privească în ochi, cum se zice, cartea mea ajunsă la nr.23.
Din tăcerea "tăcută" de aici nu știu ce să înțeleg...
mereu acela;i,
t.dume,
0
GPDistincție acordată
În ciuda inegalității valorice a textelor din antologia poetică moartea din vis, răzbate de aici aceeași concentrare, pe care o știam deja din alte cărți ale autorului, pe stări poetice aflate la limita dintre lumi. Spuneam acum vreo 32 de ani, cu privire la o poezie de Aleksandr Blok, faptul că acolo „așteptarea se transformă într-un adevărat ritual”. Cam același lucru îl pot spune și despre așteptarea din versurile domnului Dume, cu adaosul că ritualul acestei așteptări este chiar viața, cu sinuozitățile sale, cu lipsa cetitudinilor existențiale. O certitudine există însă pentru toți: sfârșitul (rămas, totuși, o taină).
La nivel lexical, întâlnim cam aceleași cuvinte-cheie, dovadă că poezia dumiană nu e axată în mod special pe expresivitatea conferită de forța unor metafore sau a altor tropi (deși nu putem vorbi de nivelul zero al expresivității), ci, mai degrabă, pe forța cuvintelor de a fi cât mai aproape de stările care își cer expresia, în ciuda impreciziei unora dintre ele. Totuși, există și unele comparații prin care se conferă o expresivitate și o forță persuasivă deosebite: în cele din urmă/ un sigur supraviețuitor/ va ieși din cetate/ ca o zi de primăvară (Cetatea din suflet, p. 10); încerc să-mi închipui plecarea/ ca pe o toamnă văduvită de păsări (Mă rog lui Dumnezeu să mai aștepte, p. 16); Adevărul e că oamenii nu mor/ ei sunt ca niște trepte/ pe care călcăm/ și ne înălțăm/unul/ pe celălalt (Există doar oameni și un singur Dumnezeu, p.36); când îți vine timpul/ calci pe întuneric ca pe o iarbă/ cosită prea devreme/ primăvara (Complicele umbrei, p. 62); durerea pulsează ca un fluture rătăcit (E târziu și e toamnă, Ana, p. 68) etc.
În încheierea scurtei mele incursiuni în lumea volumului moartea din vis, nu pot lăsa deoparte măcar o parte dintre versurile cu o valoare reflexivă destul de accentuată: singura mea glorie/ este tăcerea/ și-i atât de puțină încât/ nu mă aud când trec printre lucruri (Nu e bine să mori, p. 8); din tabloul de deasupra patului/ privea Dumnezeu/ acum știu că moartea nu face zgomot/ ci doar așteaptă într-un refugiu... (Nu era moartea, p. 24); nu fi trist/ tu ești omul ce caută/ prin lumină risipirea (Strigă-mă tăcut, p. 28); prin măruntaiele lui/ cerul deschide o rugă/ pentru ziua/ în care/ centrul universului/ va trece prin mine (Doamne, de ce nu mai am timp, p.30); întoarce-te în lumină și/ în zborul de pasăre/ niciodată în umbrele/ care nu se văd/ și vei fi tu însuți (Învață să plângi, mi-a zis Dumnezeu); dar să nu uităm că și iubirea/ e o moarte lentă pe care Dumnezeu/ o acceptă ca jertfă/ pentru oameni (Iubirea ca jertfă, p. 74); eu voi privi din tăișul unei lacrimi (Câteodată și Dumnezeu rămâne singur, p 84); fuga de trup/ se măsoară în bătăi/ de clopot/ și indiferența în tăcere... (Sensuri, p.102); asemenea umbrei/ mă retrag în mine pentru/ a mi se ierta ceea ce am fost// o taină... (Rogu-vă, călcați încet..., p. 112) etc.
La nivel lexical, întâlnim cam aceleași cuvinte-cheie, dovadă că poezia dumiană nu e axată în mod special pe expresivitatea conferită de forța unor metafore sau a altor tropi (deși nu putem vorbi de nivelul zero al expresivității), ci, mai degrabă, pe forța cuvintelor de a fi cât mai aproape de stările care își cer expresia, în ciuda impreciziei unora dintre ele. Totuși, există și unele comparații prin care se conferă o expresivitate și o forță persuasivă deosebite: în cele din urmă/ un sigur supraviețuitor/ va ieși din cetate/ ca o zi de primăvară (Cetatea din suflet, p. 10); încerc să-mi închipui plecarea/ ca pe o toamnă văduvită de păsări (Mă rog lui Dumnezeu să mai aștepte, p. 16); Adevărul e că oamenii nu mor/ ei sunt ca niște trepte/ pe care călcăm/ și ne înălțăm/unul/ pe celălalt (Există doar oameni și un singur Dumnezeu, p.36); când îți vine timpul/ calci pe întuneric ca pe o iarbă/ cosită prea devreme/ primăvara (Complicele umbrei, p. 62); durerea pulsează ca un fluture rătăcit (E târziu și e toamnă, Ana, p. 68) etc.
În încheierea scurtei mele incursiuni în lumea volumului moartea din vis, nu pot lăsa deoparte măcar o parte dintre versurile cu o valoare reflexivă destul de accentuată: singura mea glorie/ este tăcerea/ și-i atât de puțină încât/ nu mă aud când trec printre lucruri (Nu e bine să mori, p. 8); din tabloul de deasupra patului/ privea Dumnezeu/ acum știu că moartea nu face zgomot/ ci doar așteaptă într-un refugiu... (Nu era moartea, p. 24); nu fi trist/ tu ești omul ce caută/ prin lumină risipirea (Strigă-mă tăcut, p. 28); prin măruntaiele lui/ cerul deschide o rugă/ pentru ziua/ în care/ centrul universului/ va trece prin mine (Doamne, de ce nu mai am timp, p.30); întoarce-te în lumină și/ în zborul de pasăre/ niciodată în umbrele/ care nu se văd/ și vei fi tu însuți (Învață să plângi, mi-a zis Dumnezeu); dar să nu uităm că și iubirea/ e o moarte lentă pe care Dumnezeu/ o acceptă ca jertfă/ pentru oameni (Iubirea ca jertfă, p. 74); eu voi privi din tăișul unei lacrimi (Câteodată și Dumnezeu rămâne singur, p 84); fuga de trup/ se măsoară în bătăi/ de clopot/ și indiferența în tăcere... (Sensuri, p.102); asemenea umbrei/ mă retrag în mine pentru/ a mi se ierta ceea ce am fost// o taină... (Rogu-vă, călcați încet..., p. 112) etc.
0
TDeste mult mai mult decât un gest ce onorează și bucură.
de altfel fiecare trecere a d/voastră a lăsat urme pe scrisul meu ca o binecuvântare.
stimă și aceeași considerație
de altfel fiecare trecere a d/voastră a lăsat urme pe scrisul meu ca o binecuvântare.
stimă și aceeași considerație
0
Cu prietenie,
victor