Toate lucrurile din mine au mâini...

observ tendinta de particularizare, de inchidere in sine, de individualizare! fiecare isi poarta viata cu sine iar moartea nu se impartaseste! poti sa traiesti in sufletul poetului chiar daca el moare!

Ce m-a fascinat cel mai mult este versul pe care il denaturez putin chiar daca poetul o sa ma injure!

\"mă duc să cotrobăi prin gânduri\"!!! ei da, imi este indeajuns!


PS

Ce indeparteaza cititorul banuiesc ca este titlul... acele \"scurgeri din mine...\"... desigur ca poetul se refera la cuvant, la rostire... etc

doru dorian,
ai ales răscrucea, acele gânduri care ezită să aleagă o direcție orișicare pentru că punctul la care se ajunge e același, indiferent de ocolișurile voit sau nu, făcute. acel sens giratoriu implică sensul vieții. din tot ce este aici în Univers nu luăm nimic cu noi pentru că nu ne aparține nici unuia. noi suntem doar simpli musafiri în acest circuit .

legat de titlu, el poate fi direct înțeles sau ocolind sensul.
dacă ne referim la secrețiile patalogice, poate ai dreptate., și sigur că ai fiindcă singurul semn lăsat de către om ai pe pământ este viața dată prin naștere. aici puțin e un sens filozofic care poate fi discutat până la infinit.
nu știu cine ar putea contrazice acest concept al vieții și existenței în Univers, venin cu argumente solide, fără a face referire la naștere. aceea naștere care înnoadă firul, continuând aceea existență despre care vorbeam.

e vezi, nu mi se pare un titlu respingător pentru că el conține esența întregului.

sau vrei să spui altceva+
vrei să spui că mie sau ție ori altora ne aparține ceva de aici? nu, nu prietene. nu new aparține nimic, conform conceptului Goi am venit pe lume și goi plecam\"
c-am asta ar fi o părticică din inerpretarea textului meu, dar numai una fiindcă ipoteze sunt multe...

cu drag de trecerea ta,

stimă, prietene!
teodor dume,