Ștergarul în care mi-am uitat copilăria

şi recitit acest poem, atât în varianta veche, cât şi în varianta nouă. Este, şi o spun fără ezitare, unul dintre cele mai bune poeme ale lui Teodor Dume. O poezie fantastică, construită în jurul unui suvenir de preţ - ştergarul primit de la mama cea dragă. S-ar cuveni o analiză complexă, dar aş prefera o înlăcrimată tăcere, asta dacă nu ar trebui să evidenţiez, măcar cu câteva vorbe de suflet, acest POEM! Cât despre Copilărie, sper să îl caute pe autor în toate clipele rămase, pentru a-l întineri, înveşnici. Felicitări din suflet! P.S. În locul dv., aş face repetiţii cu programul furnizat de Bogdan, fiindcă ar fi minunat să vă auzim recitând acest poem!