Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Ascunzișuri...

(în amintirea părinților mei)

1 min lectură·
Mediu
în capul meu sunt multe amintiri
cu tata
cu mama
la care Dumnezeu
s-a grăbit să le deschidă cerul
și să le caute un loc lângă bunica
plecată și ea
în dimineața în care
copil fiind
n-am mai apucat să-i deschid ochii
cum o făceam în fiecare dimineață
nu nu- mi explic nici-acum
de ce repeta obsesiv "copile copile"
apoi începea să-mi vorbească
într-o limbă pe care
nu o înțelegeam deloc
cuvintele acelea
mă trezesc în fiecare noapte
și o strig pe mama
dar nu- mi răspunde niciodată
acum mi-au mai rămas
doar singurătățile
și stăm la taifas
până apune soarele
uneori ne înțelegem ca doi prieteni
și ne jucăm în spatele căpițelor de fân așteptând-o pe mama
dar mama se ascunde mereu
și nu mai vine...
02801
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
127
Citire
1 min
Versuri
28
Actualizat

Cum sa citezi

Teodor Dume. “Ascunzișuri....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/14177157/ascunzisuri

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@emilian-licanEL
Emilian Lican
Dincolo de empatia lecturării textului, m-am întrebat:
Străbunica oare ce făcea!?
0
@teodor-dumeTD
Teodor Dume
pieptăna fuiorul de cànepă pentru războiul de țesut
al lui Dumnezeu...
0