Poezie
Ascunzișuri...
(în amintirea părinților mei)
1 min lectură·
Mediu
în capul meu sunt multe amintiri
cu tata
cu mama
la care Dumnezeu
s-a grăbit să le deschidă cerul
și să le caute un loc lângă bunica
plecată și ea
în dimineața în care
copil fiind
n-am mai apucat să-i deschid ochii
cum o făceam în fiecare dimineață
nu nu- mi explic nici-acum
de ce repeta obsesiv "copile copile"
apoi începea să-mi vorbească
într-o limbă pe care
nu o înțelegeam deloc
cuvintele acelea
mă trezesc în fiecare noapte
și o strig pe mama
dar nu- mi răspunde niciodată
acum mi-au mai rămas
doar singurătățile
și stăm la taifas
până apune soarele
uneori ne înțelegem ca doi prieteni
și ne jucăm în spatele căpițelor de fân așteptând-o pe mama
dar mama se ascunde mereu
și nu mai vine...
02815
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodor Dume
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodor Dume. “Ascunzișuri....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/14177157/ascunzisuriComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
TDpieptăna fuiorul de cànepă pentru războiul de țesut
al lui Dumnezeu...
al lui Dumnezeu...
0
Străbunica oare ce făcea!?