Poezie

Decembrie se repetă

2 min lectură·4 decembrie 2023

Mediu

tata a murit într-o noapte de joi spre vineri

aerul greu amplifica teama

sub cerul atât de rece și negru

se prăvălea ca un bulgăre lumina

adâncind disperarea

undeva s-a produs o greșeală

mama avea ochii sticlați și

mirosea a pâine proaspătă

mă ținea strâns cât mai aproape de piept

să mai fim împreună doar pentru o vreme

dincolo de toate acestea

chiar și Dumnezeu clipea îngăduitor

poate sunt vinovat în ideea că

n-am știut să aprind o lumânare pentru tata

dar exista riscul să nu pot să-l mai strig

ca atunci când îmi doream să fiu bărbat

și îi imitam toate mișcările

însă am învățat cu timpul

că acel ritual

e jumătatea care rămâne aici

mi-e teamă acum

respirația îmi aburește vederea

bântui printre imagini

undeva la margine cade o stea

îmi aduce aminte de copilărie

de serile târzii în care număram

stelele în cădere și inima îmi bătea

ca aripa unui fluture

nici nu știu dacă totul e adevăr sau minciună

dar știu că dincolo de clipa aceasta

mă așteaptă tata

și e decembrie

am glezne de sticlă realitatea

mușcă din mine sufăr dar nu spun nimic

nici nu vorbesc despre tata

e decembrie

și oricum anotimpurile se repetă

00827

Teodor Dume. “Decembrie se repetă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/14176250/decembrie-se-repeta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.