Poezie
În infinitul infinitului cu umbre, doar eu
1 min lectură·
Mediu
norii apasă verdele din iarbă cum
rotunjimea copacilor
umbra
nu ştiu câtă tristeţe poate fi
în firea lucrurilor însă ştiu că
am nevoie de linişte
puţină durere
maturitate
şi crez
ce simplă pare existenţa
mi-ar plăcea să mă prefac
într-o respiraţie
şi
din când în când să mă
reîntorc în mine
ca o ispită
fără promisiuni şi jurăminţi
unde iubirea e doar o iluzie
şi nimic mai mult
la urma urmei orice suferinţă
e un capăt de moarte și
un început de viaţă...
001.164
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodor Dume
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodor Dume. “În infinitul infinitului cu umbre, doar eu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/14155618/in-infinitul-infinitului-cu-umbre-doar-euComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.