Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Copilăria, craterul din suflet

1 min lectură·
Mediu
am o amantă
cândva semănam perfect
Dumnezeu ştie asta
mereu coboram unul în celălalt
şi cu delicateţea unui copil făceam dragoste
sub cămaşa din cânepă ţesută de bunica
îmi ascundeam mâinile
ca un gest
îngenuncheam şi spuneam
Tatăl nostru
cămaşa mi-a rămas mică
şi lumea aceea am pierdut-o
în ziua în care mama a luat
busuiocul din grindă şi
l-a pus în odaia cu miros
de lumânare arsă...
ţin minte
ploua mărunt şi era frig
mirosea a busuioc şi a ceară
vecinii mă priveau bănuitor
şi vorbeau încet
de atunci mor puţin câte puţin
într-un oraş în care nimeni
nu mă mai strigă
pe numele mic
001189
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
106
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Teodor Dume. “Copilăria, craterul din suflet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/14153178/copilaria-craterul-din-suflet

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.