Poezie
Singur...
carte: Dumnezeu, tăcut ca o lacrimă
1 min lectură·
Mediu
mi-am luat singurătatea de mână
și am scos-o puțin la plimbare
pe o bancă
din parcul de alături
ședea Dumnezeu
era frig și purta
un hanorac cu glugă
ne-am privit ca și cum
ne-am duce moartea pe umeri
apoi a lăcrimat
ca un copil căruia i se furase mingea
atunci mi-am amintit de mama
care îmi spunea că și Dumnezeu plânge
când rămâne singur
și e îngrozitor să fii singur…
011.585
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodor Dume
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 70
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodor Dume. “Singur....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/14151479/singurComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Aceasta scriere se simte ( de aici de unde sunt) Extaordinar de patrunzatoare. O scriere prezentata cu o fluiditate de invidiat ( in cel mai pozitiv mod) :)
Ultima linie invita cititorul spre reflectate de sine,
... universala, ....
Da, asa este, ... mama ne spunea mereu, prin tot ce facea sau
gand ... noi oamenii suntem creaturi ce persevereaza si supravetuiesc doar in grup, ...