Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Pădurea de alb

carte,față în față cu mine

1 min lectură·
Mediu
în lăuntrul meu e o pădure de mesteceni
o mare de alb pe care
nimeni nu o revendică
dimineața
aud răsăritul
spunând rugăciunea zilei
la amiază
soarele lăcrimează tăcut
e multă durere în ruga luminii
undeva între umbrele de mesteceni
sunt eu
un suflet
cu bilet doar dus
înspre seară
umbrele se subțiază subit și
mestecenii se culcă în beznă
atât de trist
îmi aduc aminte de cei care
nu mai sunt...
prăbușirea în moarte
e singurul sens al existenței
și mâine va fi o altă zi
023.364
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
87
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Teodor Dume. “Pădurea de alb.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/14130697/padurea-de-alb

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@anisoara-iordacheAIAnisoara Iordache
Totul este cald, învăluit în lumina rugăciunii. Dorul mai bântuie pădurea de mesteceni.
Un alt semn al existenței e ecoul versurilor acestui poem. Un sunet perpetuu de du-te-vino.
Domnule Teodor, va doresc sanatate si bucurii!
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
mă bucur sincer de modul în care ai văzut și simțit stările mesajului din text.
ai punctat bine și asta mă face fericit.
te mai aștept

cu sinceritate,
t.dume,
0