Poezie
casa cu numărul 106
carte:timpul, devoratorul de umbre
1 min lectură·
Mediu
a îmbătrânit împreună cu mine
fără ca cineva să bage de seamă
nici vecinii din stânga nici
cei din dreapta
n-au tras perdeaua
să se uite pe fereastră
singura care mi-a umilit destinul
a fost Ea
ca un câine vagabond
mi-am aplecat ochii și-am
desenat pe nisip
un alt anotimp
în care
speranța îmbobocește în fiecare zi
și ce folos...
pe strada mea la casa cu numărul 106
nu mai locuiește nimeni
dar cine
s-asculte o poveste în care
nicio singurătate nu mai are chip
un fel de liniște îmi curge cascadă
prin trup
cineva pleacă și tot pleacă...
001.995
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodor Dume
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodor Dume. “casa cu numărul 106.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/14110080/casa-cu-numarul-106Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.