Poezie
oamenii mint în genunchi
volum azil într-o cicatrice
1 min lectură·
Mediu
încerc să înțeleg de ce
se pleacă mereu
în ziua în care Dumnezeu
coboară printre oameni și plânge
e singura dată când oamenii
se adună în cerc
sub lumina unei lumânări
și nu spun nimic
cineva le umblă prin suflet
și-n aceeași respirație
îngenunchează pe liniștea
ce se deschide ca
un răsărit
durerea se amplifică dar
nu le aparține
îmi amintesc de mama când
mi-a spus că bunica
se ascunde în cer și câteodată
ar vrea să se joace cu mine
e singura minciună spusă de mama
un neadevăr pe care îl vom rosti mereu
001.870
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodor Dume
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodor Dume. “oamenii mint în genunchi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/14025162/oamenii-mint-in-genunchiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.