Poezie
timpul ca o suveică
carte: moartea, un fluture alb
1 min lectură·
Mediu
ies strigăte și e frig
un frig care dă senzația
unei înțepături
de albină
totul se petrece lent
e important lucrul acesta
nu doare
toate simțurile par uitate
în liniștea chircită în trup
ca o ancoră între somn și nesomn
stau și mă gândesc la cei care
pleacă tot pleacă mereu
(și se reîntorc pe același drum
plantând semne)
și ce dacă
înseamnă că suntem noi
mai mulți decât am fost
așteptând...
002.708
0