prietenul meu Ionuț

(lui ionuț caragea) recită recită pentru mine recită pentru inima celorlalți recită despre durerile ființei niciodată despre moarte prietenul meu Ionuț sfredelește pătrunde și imită suferința marea sa ambiție veșnicia războiul cu el însuși nu e doar o scuză distanța dintre iubire și suferință o clipire sub care se ascunde propria fericire prietenul meu Ionuț trăiește într-o lume a lui Dumnezeu fără lacrimi ultima sa lacrimă s-a rostogolit peste trecut mormintele celor dragi s-au transformat în lumină pentru a putea vedea sfârșitul prietenul meu Ionuț locuiește în aceeași umbră din când în când deschide poarta cuvântului pentru a i-se înfrumuseța sufletul ori de câte ori vrea să vorbească cu Dumnezeu prietenul meu Ionuț există