Stop cadru

am alunecat pe o coajă de banană și cu fundul înfipt în noroiul cleios răvășit și lipsit de putere priveam orgoliul cum se scufundă în mine în urmă câțiva copii mototoleau sub limbă expresia aceea cu fu... pe măta fața îmi ardea ca o torță fiind sclavul neputinței mele am tăcut... lumea îmi părea o biserică fără altar nu știu de ce dar am avut senzația că toate cuvintele au fost spuse... de atunci învăț să rețin forma tuturor lucrurilor